Schimbari

Mi-a venit in gand vorba cu lipsa timpului si...mi-am amintit de pagina asta.

Am stat 3-4 luni intr-o anumita letargie si de ceva vreme am realizat ca desi m-am detasat de toti si toate, nu a fost bine. Explicatie: nu am citit nici o stire, nici un mail de pe nici un grup, nimic legat de viata pe care o aveam inainte (cu exceptia muncii). M-am trezit cu 2000 mailuri de pe diverse grupuri si am inceput sa citesc tot din ultimele 4 zile. Am realizat cu parere de rau ca nu muream daca alocam 15-30 minute pe zi sa citesc pe diagonala niste topicuri care atunci devenisera expirate.

In schimb, in timpul acesta am invatat sa muncesc doar la munca si cand plec de la birou sa fiu eu, sa ma bucur de orice altceva. El m-a ajutat fara sa imi dau seama sa fac asta si ii multumesc. El e iubirea mea, printul meu scos din filele unui basm, special pentru mine, acum aproape jumatate de an.

A fost frumos, dragut, unic. Inca este, dar...(trebuia sa intervina si nesuferitul "dar")..dar acum simt ca am pierdut toate lucrurile alea de care m-am indepartat. Acele lucruri ma faceau sa ma simt un copil mic si trasnit care poate face tampenii si totodata traznai minunate si inedite.

Eu nu vreau sa fiu mare inca, mai vreau sa copilaresc, sa chiulesc de la facultate sa merg la film sau la suc, sa vorbesc cu prietene la telefon sa facem caz de un subiect banal, sa muncesc la 2 dimineata si a 2a zi sa intarzii cu scuza ca am avut ore, sa am timp sa frec duda pe net si sa mai citesc cate in blog si...multe altele.

Stiu, singura mi-as spune "ai vointa" :) Dar nici nu m-as condamna ca imi doresc sa o mai "ard" studenteste.

Sunt napadita de ganduri bune si rele legate de aceasta schimbare. Cale de intoarcere nu prea mai este asa ca, acum voi putea sa dorm mai linistita(cel putin usurata de un gand care ramane aici). Ma duc sa ma cuibaresc langa printul meu si poate in vis voi face o tampenie care sa imi opreasca setea de vechi si nebunie.

Un taximetrist mi-a dat peste nas

Long time no write...

Sunt acasa, in micul meu orasel si aseara vanam un taxi care sa nu fie ocupat cu o comanda sau care sa nu fie pat pentru soferul prea obosit. Gasesc cateva aliniate, in primul se doarme, in al 2-lea sofer tanar, chiar dragutel, nu are fata de psihopat, intreb daca e liber si urc in spate. Omul era ocupat sa vorbeasca pe geam cu cel care dormea pana mai devreme. Ma enrvez si ii zic unde sa mearga si sa lase discutiile pe mai tarziu ca se intoarce repede. Zice prin statie ca a luat pasager, inchide geamul si pleaca cu un zambet satisfacut. Discutia a urmat ceva de genul:
Eu: -Ce e asa amuzant? Chiar merita sa ramai sa termini discutia?
El: - Nuu, terminasem de mult de vorbit cu colegul si era despre munca.
Eu: -Aha, chestii de munca de genul "Fraiere, te-a vazut dormind si ai pierdut-o. Dar te las sa ma rogi sa iti spun unde sta :P"
El: -Nu, de ce crezi asta?
Eu: -Sunt crescuta printre baieti, nu e mare chestie de ghicit, plus ca am un amic care a fost taximetrist chiar pe firma asta.
Tace si zambeste iar. Ma intreaba exact unde sa ma lase pe strada unde ii dadusem indicatii si apoi zice: "Uite faza era ca am primit comanda de 2 masini in alee (zona plina de colorati, faimoasa pentru batai si furturi) si noi eram singurii 2 liberi iar cand ai aparut tu si am zis ca am comanda a ramas sa plece singur si au urmat injuraturile de rigoare ca l-am lasat asa."
Am ramas masca, dar nu pentru poveste, ci pentru ca momentul si starea mea erau de asa natura incat psihicul meu nu suporta sa nu aibe dreptate si tipul imi demonstrase (involuntar) ca nu-s asa buric cum ma cred. Am ajuns si pana in casa m-am dezmeticit.
Faza a fost ciudata dar mi-a prins bine, mi-am dat seama ca de la atatea cluburi si persoane de fite intre care am stat 3 zile ma cam molipseam si eu.
Morala: Nimeni nu e cel mai important om de pe pamant si in timp ce unii se cred asa, altii muncesc pe branci, altii se nasc, altii mor, altii isi risca viata, altii fac dragoste samd. Viata e scurta si daca o pierdem traind intr-o mica fantezie, ce rost mai are ca ne-a fost data?

"Te iubesc"

Aceasta declaratie are semnificatie diferita pentru fiecare in parte. Pentru cei ce se indragostesc imediat de cineva care le da atentie e modul de a le arata asta, pentru cei care vor sa prosteasca repede pe cineva dandu-le atentie e doar o metoda de a ajunge(sau a incerca macar) repede in pat cu persoana respectiva, insa exista si categoria aia care imi place mie. Oamenii care se cunosc suficient de bine pe parcursul unor saptamani, luni si tin din ce in ce mai mult unul la altul pana isi dau seama ca se iubesc. Frumoasa tipologie de om cea din urma.

Mie imi place sa cred ca sunt din ultima categorie, poate de aia mi se pare si cea mai frumoasa. Pentru mine exista o nedumerire. De ce atunci cand nu esti sigur daca iubesti pe cineva si iti face un lant de faze/fapte frumoase si te impresioneaza enorm, sau cand o vezi suparata in momentele in care simti ca toata lumea e a ta, iti vine sa ii spui ca o iubesti, desi nu esti sigur pe asta? E un impuls prost al omului cauzat de euforia clipelor de fericire sau e o rabufnire a subconstientului care vrea sa strige un adevar pe care tu nu vrei sa-l vezi? Acel impuls nestapanit poate provoca multe probleme, gen persoana careia te adresezi sa nu iti raspunda la fel, sau chiar sa astepte asta de mult pentru a-ti raspunde la fel. Dar daca mai tarziu iti dai seama ca nu era chiar iubire ce simteai, nu te simti apoi vinovat ca ai fortat declaratia celui drag?
In prag de licenta imi trec prin minte din ce in ce mai des amintiri din liceu si mi-am amintit si de dilema asta prin care am trecut. Mi s-a declarat iubirea si am dezamagit pentru ca nu simteam ca era inca momentul. Apoi, cand am spus-o si eu, nu am fost crezuta. Pana la urma a iesit o intreaga caterinca din faza asta, cu final fericit si o amintire amuzanta de ansamblu. Update: Tot atunci am inteles si simtit semnificatia profunda a acelor cuvinte si am renuntat la o vorba clasica imprumutata de la altii ce continea si "te iubesc"...
In asteptarea momentului cand voi declara pentru a 2a oara iubirea cuiva ma pregatesc sa fiu licentiata, poate asa o sa iubesc mai cu cap :P

Emotii din trecut

Mai am un hop, licenta de terminat si sustinut si cu cateva ore inainte de ultima zi de inscrieri nu am nici macar poza de diploma. In cautarea uneia acceptabile am ajuns prin trecut. Aminitiri de pe tot parcursul liceului m-au facut sa rad de ce fata avea fiecare. Am tinut-o asa pana la cele de la festivitatea de absolvire si banchet. Acolo eram frumosi dar tristi, cu doliu, dar totusi asa frumosi si uniti. Mi-e dor de zilele alea. Imi era frica de nimicul ala de BAC iar acum am trecut de atatea examene grele si ma impiedic de un program care nu imi iese cum vreau eu. Sper sa fie licenta asa usoara cum mi se pare mie acum, mai ales dupa ce o sa o termin in seara asta ( ingras porcul in ajun :D ).
As posta o poza de grup aici insa daca as vedea-o mai des nu ar mai avea acelasi farmec. Mi-am revazut diriga in acele poze, colegii din clanul nebunilor, robele cu galben, diplomele facute sul si legate cu panglica subtire, tot galbena...ce vremuri...Daca ar sti colegii cu cat drag am stat sa le printam si sa le legam oare s-ar duce acasa sa le caute? :P
Degaba zic unii ca nu se compara facultatea cu liceul, se compara, eu am invatat multe lucruri de viata in perioada aia "lipsita de griji" cum ii mai zicem uneori.
Dar lasand amintirile la o parte, acum am licenta ca o poarta spre inainte. Viata vezi ca vin sa ma afirm si eu! :P

Zi mare!

Da, azi e o zi mare pt ca e ziua mea!!! :D
Pe langa faptul ca am inceput-o cu un conflict si o cearta de la 00:00 cand sunau telefoanele in timp ce lucram la licenta, somnul putin si caldura pareau sa o faca o zi de tot rahatul. Toate pana am primit o veste (nu cea ca am bani pe card de la ai mei sa imi cinstesc prietenii) super buna. Care este, o sa va prindeti din posturi viitoare. Am primit si flooori :D si...incep sa ma alint aiurea asa ca ma duc spre casa (evident azi nu puteam lipsi de la birou) in speranta ca vine mai repede seara sa ies cu niste prieteni speciali la baut :P

Undevaaaaaa prin vama...cand betiiiiivii dorm...super melodie! Inca o data BRAVO pt Chirila si tot grupul cu care a compus albumul zilei mele :P

Sanatate si reactii

Cum reactionezi cand afli o veste proasta? Depinde de cine e implicat si cat de tare iti pasa de persoana respectiva.
Dar cand e vorba de tine, cum faci? Cum o fi sa iti faci niste analize banale si dupa aia sa te simti mai rau si sa afli ca ai fost infectat cu ceva din neglijenta unei asistente? (cunosc caz) Devastator!
Dar cum e cand persoana pe care ajungi sa o adori, de care dragostea trece repede si ajunge imediat la iubire, e bolnava? Cat de neputincios te poti simti in astfel de momente? Adunand la vestea asta jena persoanei iubite, stare care o determina sa te indeparteze pentru a nu suferi degeaba alturi de ea te imbolnavesti si tu ca om, ne nervi, de durere, de dragoste. E greu pentru un om bolnav, nu pe moarte, dar cu o boala care se trateaza pe termen lung, sa reactioneze rational, e greu pentru persoana in cauza sa se exprime si de aceea e si mai greu pentru cineva din exterior sa inteleaga.
De cateva zile ma gandesc cum as reactiona in una din cele 2 situatii si mi-e greu sa gandesc ce as face. As vea sa ajut, sa fiu alaturi dar totodata as vrea sa respect alegerea persoanei apropiate. Concluzia mea: nu exista o reteta universal valabila, totul se inampla in functie de situatie si persoane asa ca am abandonat analiza cu speranta ca nu voi trece prin asta...si sper...in zadar...

Dezvaluiri

Era o zi insorita. Iar si-a uitat ochelarii acasa si o dor ochii de la lumina puternica. In statie la tramvai e multa lume, dar pentru ea nu e nimeni, e singura cu muzica ei si cu gandurile ei. O adiere de vant ii plimba parul pe fata, exact ca atunci cand era cu el in masina si i-a povestit atatea lucruri mult asteptate. A trecut atat de mult timp pana a puut sa ii confirme toate banuielile incat a parut o vesnicie. Vorbele lui i-au usurat sufeltul, desi acele conefsiuni ii rupeau sufeltul pentru ca isi dadea seama cat de mica si insignifianta a facut-o timpul si daruirea totala lui.
Vine tramvaiul si intr-o sclipire de moment urca pe ultima usa, ca de obicei. Gandurile o fura inainte sa isi gaseasca un loc si aproape cade la plecare. E fericita ca a reusit sa vorbeasca cu el asa cum si-a dorit de mult, ca intre prieteni vechi, desi l-a simtit inca retinut la multe lucruri.
Pana sa se dezmeticeasca a ajuns la destinatie. Vantul ii sufla in fata, parul ii mangaie gatul lung, ii mangaie zambetul de pe buze si ii da un suflu nou. Azi e alta zi noua, un alt inceput pentru ca acum simte ca i se va implini curand dorinta pusa cu jumatate de an in urma. De azi, datorita celui care i-a adus cele mai multe bucurii si suferinte, se intalneste cu fericirea.
Sinceritatea e de aur, i-a redat un prieten si i-a redat viata pe care si-o dorea, acum spera doar sa o ajute in continuare si sa intalneasca oameni care sa o inteleaga si sa o aprecieze asa cum e, spunand lucrurile pe fata.

Prieteni...

Sunt stupefiata de o chestie intamplata azi. Chiar nu mai inteleg rasa umana! Prostia e oare un virus? Altfel nu inteleg cum e asa raspandita...


Problema mea pleaca de la voluntariat, un mediu in care intri relativ usor si te mentii prin propria vointa, ajutat sau nu de cei care te-au recrutat. Inca din primul an am avut experienta unei recrutari premature a catorva oameni pe care i-am apeciat pentru efectul intarziat, scuzand in mintea mea ca au mai multa vointa decat altii care au fost acceptati si au renuntat usor. Am incercat sa invat acel om (ca unul era pe "bucatica" mea) diverse din experientele mele, sa il invat sa invete eficient insa mi-am cam luat-o in bot. Acolo am identificat prostia de influenta adica omul ala care e prost doar penru ca asimileaza foarte repede parerea altora, fara a-si creea una proprie.
A trecut anul, alta recrutare, dar am dat gres aproape de fiecare data cand mi-am ales oameni pentru anumite task-uri, oameni de care m-am apropiat ca prietena. Ce-i drept am ales oameni care sa semene cat mai mult cu mine dar se pare ca nu toti sunt asa cum suntem noi, nu toti invata repede, nu toti asculta, nu toti se calesc dupa ce dau cu nasul o data...
Aceste rateuri nu au fost decat cu 2 persoane pe care le-am intuit oarecum bine, le-am modelat, dar am observat prost evolutia pana la capat. Aici vine iar partea cu timpul, daca as fi avut timpul necesar in perioada potrivita poate acum scriam doar de un esec, si zic doar unul pentru ca ultima dezamagire e provocata de prostia de invidie. De fapt nu stiu cum sa descriu acea prostie, ca e o combinatie intre om viclean, rasfatat, putin scos in lume (logic, ca actioneaza prost si repede de il indepartezi repede). Persoana in care am bagat multa incredere si careia i-am da un proiect aparent mic, dar cu potential enorm, m-a dat peste cap. A abandonat deodata si ulterior am aflat si realizat ca e genul de om caruia ii intinzi o mana, ia un deget sa para modesta, dar pe la spate se aliaza cu capul sa iti ia mainile amandoua.
Acum inteleg cainii, le inteleg fericirea celor care stau pe strada, ei se bat intre ei, au un simt care ii face sa isi dea seama de bunatatea oamenilor din jur, mananca din gunoi liberi, nu se duc la scoala sau servici. Cainii sunt fericiti si ce-i face rai, urati, brutali, suparati sunt tot oamenii, noi, rasa superioara...
Sunt satula de asemenea oameni dar totodata abia astept sa-l intalnesc pe urmatorul care imi apare in viata sa vad ce mai invat din experianta, sunt trista dar totusi fericita ca raul facut a fost prematur si poate pe viitor invat sa il previn mai din timp, si sunt dornica sa cunosc oameni adevarati. Intradevar, prietenii nu ti-i alegi, se filtreaza singuri.
Intre timp, melodia este pentru actualii prieteni, aia putini dar pe bune.

Fluturi

In noaptea asta am omorat cel putin 5 fluturi. De ce sunt atatea specii si atat de diferite? Sunt interesanti cu totii, dar totusi de ce nu exista doar fluturi care se joaca pe flori, care polenizeaza, care sunt frumos colorati si zboara in natura? Pe mine ma enerveaza fluturii de noapte, cum sunt cei pe care i-am strivit in seara asta. Maro sau gri, aspectul lor e infiorator, parca ar fi niste mini-monstri cu aripi. Mai au si acel zbor haotic, se trantesc ca tampitii de neoane si pereti si isi lasa praful speciffic peste tot. Pe mine ma ingrozeste cat de mici, urate si tampite pot fi aceste vietati. Daca unul e ametit de un val de vant facut cu un tricou de la indemana, de ce nu se anunta intre ei precum paianjenii (am auzit ca acestia au un strigat de moarte atunci cand isi simt pericolul iminent, strigat care ii avertizeaza pe semeni), de ce nu au un semnal gen "fratilor, pe mine ma agita un gigant in zona X, nu veniti ca v-o trage si voua, mie deja mi-a ametit o aripa". Da nu, ei "batman, batman", abia scapi de unul si intra pe geam altul. Nu am cum sa imi pun plasa ca asa as scapa si eu de grija si i-as proteja si pe ei.
Am cautat pe net informati despre fluturi, in general multa lume ii adora, am chiar 2 prietene care sunt innebunite dupa acesti "flushturi", ba chiar am luat si eu unul cadou uneia dintre ele, dar totusi pe astia nu-i pot suporta ca-s tampiti, vin si se zbat fix in ceafa mea, ma irita cu zgomotul si praful lor.
Sunt o criminala de fluturi, am unul strivit sub geanta, unul pe jos, altul dupa pat, altul prins intr-o cutie de la un parfum si cine mai stie cati altii prin toata camera. Tot in cautarea pe google am descoperit aici o groaza de specii, fascinante ca si coloratie, dar tot infricosatoare.
Stie careva cum scap de ei fara sa le mai intind continutul galben pe toti peretii?
(Am deja 2 post-uri consecutive dubioase si chiar de par sandilie si masochista, nu-s chiar asa :P)

Dependente

Azi mi-am dat seama a nu stiu cata oara ca sunt aproape sadica. Sadic e foarte mult spus, eu nu bag ghearele in carne din placerea de a vedea oamenii suferind, ci ca un repros la vreo replica rautacioasa. Nu stiu un termen care sa defineasca exact activitatea asta. Am un prieten foarte bun pe care imi place sa-l chinui. Poate e asa findca mi-a permis mereu si mi-a si intors orice mica rautate dar mai bland. Sper totusi de data asta sa nu mai uit si sa incerc sa repar mica manie, nu de alta dar il chinui prea tare pe omul ala pe care si-asa il vad doar in anumite situatii.
Oare cum suna pentru altii "mi-am dat seama ca sunt sadic"? Eu deja mi-am imaginat o camera cu peretii moi, cu scaune aranjate in cerc si cativa oameni perfect normali(aparent) care urmeaza sa spuna "sunt...sadic" scotand un bici/topor asupra tuturor celorlalti dependenti de la cercul confesiunilor anonime. Imaginatie tampita, asa ziceam si eu.
Dar totusi, e o realitate cruda, noi, oamenii avem cele mai ciudate dependente. Am vazut pe Discovery candva ca americanii au intalniri anonime pentru dependentii de sex, cercuri formate de psiho-sexologi(sper ca nu gresec). Acum am ales un exmplu prost ca legat de sex au si seminarii la care merg mamele cu fiicele sa invete sa se masturbeze sau sa faca felatie, deci domeniul asta e vast divizat la ei. Aia sunt nebuni si atat de robotizati ca nu mai stiu sa isi controleze nici emotiile neasistati(exemple aici, desi astia sunt britanici), insa traiesc cu speranta ca pe continentul asta ne vom pastra capul pe umeri si nu vom ajunge ca ei.
Ca sa revin, sunt dependenta de a-mi bate si chinui anumiti prieteni (neaparat baieti) si de azi ma straduiesc sa ma las, curmand astfel suferinta acelora care isi iau chin fara sa merite (cei care merita vor primi in continuare :P)
Ah, si la multi ani copiilor din noi, aia inchisi in vagaunele sufletului, ascunsi de realitatea uneori prea cruda si prea timpuriu luata in piept!

Situatii

De ce nu pot fi prietenii compatibili? Ne creem amici si cunostinte prin diverse cercuri, in cazul meu 4: fosti colegi de liceu(kinder friends), colegi de facultate, colegi de munca si ong-isti. Cateodata sunt ocazii sa iesi cu toti si nu stii cum sa te impaci, alteori toti uita de tine sau nu are nimeni chef. E mai usor cu prima categorie ca ne vedem doar acasa. Mai raman 3, total opuse: cei de la facultate care ba au bani, ba nu, dar mai toti lucreaza cate un part time si isi permit o distractie din cand in cand, cei de la munca care pot face ce vor in momentele cand au timp liber si ong-istii care stiu sa se distreze si cand au doar 1 leu in buzunar. De la cei din urma credeam ca am invatat sa nu ma deprim cand nu am dupa ce bea apa (desi am, ca mi-a trimis mama pachet si m-a scos din foame o saptamana), insa se pare ca am ajuns in situatia pe care nu am mai trait-o de mult, sa refuz un anumit grup pe alt motiv, sa par o naspa, doar findca imi e jena sa le spun ca nu am bani. Bine, sunt si eu mandra si nu accept imprumuturi sau alte favoruri, dar o tin tot pe a mea, prefer sa ma disrez la un anumit nivel cand mi-oi permite sa fac asta pe banii mei. Partea amuzanta ca am iesit dintr-o asemenea situatie ca fiind o mofturoasa si fitoasa :)
Plecasem de la ideea de prieteni compatibili. Mi-ar fi placut sa fiu in seara asta cu 2 grupuri dar imposibil de adunat in aceeasi camera, unii ar fi parut prea copii, altii prea fitosi. Uite ca s-a intamplat sa nu pot iesi cu nici unii pana la capat si tot din cauza mea.
Oare era mai bine sa fiu o fitzoasa care traieste pentru plimbari la mall si "fake-uri de Louis Vuitton", care trieste pe spatele baietasilor mai mult sau mai putin fraierasi care ar cumpara orice pentru o seara? Neeeh, mai bine stau in casa sambata seara si savurez un covrig plimbat 400 Km in timp ce mai scriu ceva la licenta.
Distractie placuta tuturor care iesiti in weekendul asta cu prietenii!

De prin Bucuresti si nu numai

Azi observam din autobuz, blocata in trafic, adierea vantului, adiere usoara care muta parul in ochii fetelor, mangaind buze si nasuri incruntate. Deasupra unui asemenea chip se ridica coroana unui tei, satul de atatea autobuze, zgomot si praf. Adierile rare ale vanticelului ii miscau usor frunzele si florile ca intr-un dans de dragoste. La cateva secunde trece un masiv autobuz foarte aproape de florile gingase dar fluxul de aer provocat e prea puternic, prea brusc, copacul este sfortat intr-o miscare brusca din baza intregii crengi care e zgudurata ca intr-o bataie de joc. De ce nu apreciem plantele pentru putinul pe care ni-l ofera prin semieternitatea lor? Pomii ne filtreaza aerul de poluare, praf, ne fac oxigen si noi ii inghesuim intre fire de inalta tensiune si cabluri tv, ii plantam prea aproape de soselele si bulevardele aglomerate care le anihileaza adierea placuta a florilor si le rup frunzele. Plantele decorative traiesc si mai putin, sunt calcate, rupte, lasate sa se topeasca sub razele soarelui de august si cand vine frigul ingheata si mor. Doar contribuabilul plateste si nu stie cum sunt gestionati banii lui pe repopularea anuala cu vegetatie a unor spatii care ar putea fi ingrijite corespunzator.
Daca as fi planta as muri de tristete, nu as mai face fotosinteza, nu as mai absorbi seva bruta din solul acoperit de ciment si smoala. Cum ar fi lumea daca ar face greva toata vegetatia planetei? Nici nu vreau sa imi imaginez...Anul asta vreau sa plantez un copac. Cine se alatura?

Cainele si pisica

Joaca de-a cainele si pisica e o chestie foarte des intalnita, oamenii se cearta la fel ca cei 2 in multe cazuri. Pisica il starneste pe caine cand il vede legat si savureaza orice clipa de chin a lui, dar si cand devine liber, ea fuge mancand pamantul. Asa si noi oamenii. Pe de alta parte si exceptiile sunt valabile. Cainele meu de la tara, Petrica, avea o ura fantastica fata de pisici dar a gasit una pe care a indragit-o nespus, a si nascut langa el, el i-a lins puii si erau ca o familie. O fi fost de la batranete, avea nevoie si el de caldura unu suflet alaturi, habar n-am, insa s-a intamplat suficient de des sa auzim de asemena cazuri. Revenind la tipologia umana, exista caractere sau firi care nu au mare lucru in comun, se cearta, se impaca, nu se intelege nimic de la cei 2 dar pana la urma iese ceva. Eu am trait-o personal. Cum naiba ajung oamenii care se cearta ca amici si se bat si nu se suporta din anumite considerente sa formeze un cuplu minunat si sa se inteleaga apoi foarte bine pe o perioada lunga de timp? Chiar nu imi explic, desi logic ar fi multe scuze, mereu finalul e ceva iesit din comun (in sens pozitiv sau negativ).
Oricum, e clar ca opusele se atrag, dar dilema e ce parti anume se accepta sa fie opuse pentru ca relatia sa fie de succes.
Dilema va continua cu povestioare, cand termin examenele :P

Ecologie

Ecotur, Ecoasist, organizatii studentesti care incearca sa faca ceva pentru natura. Ecotur aduna cursuri si carti de la studenti iar cea din urma are campanii care se pot observa si in ASE, tomberoane de gunoi separate. Ok, frumoasa initiativa, chiar si reclamele care instiga la a recicla si imparti corect gunoiul, dar, si e un DAR mare, cine ii invata pe oamenii aia ce si cum se recicleaza?
Eu as face o campanie la nivelul intregii tari, mai ales in orasele in care sunt deja pubele de gunoi separat pe srada. O campanie simpla dar al naibii de intensa. Ca o mica parte din campanie, as face un parteneriat cu toate megashopurile care trimit acasa reclame (gen Metro, Kaufland, Plus samd) prin care acestia sa publice o pagina in fiecare publicatie cu exemple de gunoaie si unde trebuies aruncate acestea. De exemplu, hartia de pe sticla de sticla o las acolo sau o pun separat, ambalajul de ciocolata e plastic sau hartie? Sticla o pot arunca cu lichid? Dar ceolofanul unde il pun? Chiar si deseurile menajere trebuiesc enumerate. Sa nu mai zic de tampoane si absorbante, ca alea nici eu nu stiu unde ar trebui aruncate daca as imparti gunoiul din casa... Pagina aceasta as face-o cu dunga punctata sa poata fi rupta usor si pozitionata pe usa mastii de la chiuveta sau in apropierea gunoiului. Astfel de intsructiuni-exemple ar trebui sa existe si in apropierea sau chiar pe marile tomberoane de pe strada sau din cladiri. Asta ar fi cea mai simpla si mai la indemana campanie, dar posibilitatile sunt infinite pentru ca media e a 4a putere in stat, ce mama naibii? (Iribiri, ia aminte, poate va bagati voi la o asemenea campanie, ca noi contabilii nu prea am fi asa luati in seama :P)
Ma enerveaza ipocrizia cu care se faca actualele campanii. In ASE se aduna hartia si se recicleaza, se iau bani frumosi pe asta, dar in zecile de birouri, secretariate, catedre se aduna la gramada resturi din pranzurile fiecaruia, ambalaje, hartii gresite si maruntite. Halal reciclare, dar totusi cred ca vom evolua si noi si vom avea o Romanica fara gropi de gunoi imense, fara focare de infectie, cu ape cristaline si pasarele multe ciripind in miliardele de copaci care vor fi peste tot.
Noapte buna Romanica mea! Eu totusi te iubesc :P

Donatori sange

Nu prea iau in seama orice mesaj de genul dar acum e o amica dintr-o organizatie din Timisoara care are la status ca e nevoie de donatori de orice grupa de sange pentru colega ei. Pe cunoscuti ii cred. Fata a avut un accident grav cu atv-ul si as fi ajutat cu placere daca eram in Tim sau pe aproape. Daca ai prieteni prin zona da-le de veste ca la municipal Timisoara se cauta doantori, poate ajunge mesajul si la un binevoitor din zona. Pentru detalii cauta-ma printr-un comment si iti fac legatura cu cineva apropiat fetei.
Anul trecut pe vremea pastelui eram si eu in spital cu o amica accidentata pe motor dar din fericire ea nu a avut nevoie de sange. Da Doamne la cat mai putine accidente si refaceri rapide celor care au avut!

GENIAL!

Ieri aveam o stare de tot rahatul, si nu de ala turcesc. Sunt pe final cu toate, examene, proiecte, puteri. Tre sa dau totul din mine sa termin in 2 luni facultatea aia care e organizata prea de kkt pt cat de buna ar putea fi. Deschid google readear dupa o pauza de o saptamana, 300 rss-uri necitite. Citesc ceva funny si sar direct pe bedforlove. Soc! Am ramas rau in urma cu noutatile. Vama a lansat deja albumul prin sms. Intru pe site, dau sms in secunda urmatoare si imediat am codul, descarc albumul si il pun pe player, trebuia sa plec sa ma intalnesc cu colegul meu si nu rezistam fara sa-l ascult. Dupa primele minute deja fredonam, zambeam si pana am ajuns la unirii (15 min) eram alt om, zambitor, toata ziua de kakao se stersese cu buretele ca prin minune. Am ajuns acasa, ascultam Vama, m-am trezit, ascult Vama. Cartita e clar cea care mi-a sarit beculetzul de cand am ascultat-o. Erm in pasaj la Unirii si partea aceea instrumentala puternica a inceput exact cand observam conform traditiei marea de oameni. Ma simteam un om mic si neinsemnat langa multi altii, dar bucatica aia de melodie mi-a dat aripi, m-a revitalizat, mi-a indreptat spatele si mi-a ridicat capul din pamant. Eram mandra, eu ascultam vama, eu eram cea mai castigata din pasajul ala de oameni plictisiti de monotonie. Aveam un sentiment de satisfactie de nedescris si cumva simteam ca nu am platit suficient pentru ce am primit, doar starea aia de atunci a fost de milioane
Acum fug sa imi iau pachetul de la gara, mi-a trimis mama haine de nunta :) Pup playerul si ascult Vama :D
Recomand sa vi-l descarcati si voi (nu indrazniti sa mi-l cereti ca pentru 4,10 euro nu muriti si banii astia nu acopera nici macar o miime dn toata munca depusa acolo, orchestratie, voce, tot, tot, tot).

Ascultati vama si simtiti dragostea!

Compatibilitate

Din punctul meu de vedere exista 3 tipuri de compatibilitate, 2 sunt oarecum rare, dar a 3a e de domeniul basmelor.
1. Compatibilitate sexuala. Asta e atunci cand 2 persoane se vad, se plac, isi dau tarcoale, se aprind una pe alta, isi mai dau tarcoale si apoi ajung in pat(pe scara, in masina sau alta parte). Ce iese de acolo nu e sex, e ceva suprem ce se naste din minti excitate care merg pe aceeasi unda. Iar daca acele persoane se intalnesc a2a...na oara si e la fel de spectaculos e clar, sunt compatibili sexual. Explicatia acestei experiente ar putea fi diversitatea de care au cei 2 parte intre partidele impreuna, dar din cate am vb cu persoane care se intelegeau bine doar asa, nu prea exista monotonie sau plictiseala ca sa ajute simtitor diversitatea.
2. Compatibilitate mentala. E acea potrivire perfecta care se remarca din primele fraze schimbate cu cineva. E vorba tot de lungimi de unda, dar la alt nivel. Cazul asta poate fi intre 2,3,n prienteni de orice gen si nu e nevoie sa faca sex sa se mentina acea compatibilitate. Mai mult, daca fac sex poate fi chiar naspa (gandiri asemantoare creeaza framantari si frustari asemanatoare - deci poate fi cel mai frutrant si complxant sex din viata oricaruia din cei 2).
3. Combinatia dintre cele 2 de mai sus, aka dragoste, iubire, care da in logodna, pirostii si alte porcarii din astea. Frumos, dar de la statul impreuna, mai ales de la varsta frageda (sub 24 ani) tot un mare kkt ajunge. Intervine monotonia, il/o vezi zi de zi, acelasi pat, acelasi dus, aceeasi oameni. Trebuie sa fie o vointa si imaginatie formidabila de cuplu ca sa se creeze diversitate (un sex mic in podul bunicii ei/lui, iesiri in alte locuri decat cele obisnuite, aniversari speciale - doar daca sunt aman2 siroposi de genul).

Deci, faceti mult sex ca sigur veti fi macar o data in viata cimpatibili cu cineva.

Insomnie

De ceva vreme am o mare problema cu somnul. Azi mi-am facut curaj si am luat un somnifer. Cica isi face efectul in max o ora dar se pare ca au trecut 4 si nimic. As vrea sa dorm seara si ziua sa fiu activa sa imi vad de ale mele. Ieri din cauza somnului am ratat 2 intalniri importante. Ma simt eu iresponsabila, d'apai prietenii (nici nu vreau sa imi imaginez ce pareri au altii despre mine).
Imi prindea bine acum ceva timp, cand ma forta mereu cineva sa ma trezesc, ma duce la munca si adormeam impreuna. Acum nu as mai rezista, nu mai suport sa dorm cu nimeni. Uneori mai reusesc sa adorm ca altfel muream de atat nesomn dar acum chiar am incercat si trebuie sa fiu obosita mult prea tare sa adorm langa cineva.
Cica ar fi stresul, zic niste articole prin ziare, dar cine mai are incredere in ele cand iti zic ceva ce stii deja? Ca sa fie cu adevarat bune la ceva ar trebui sa ne informeze eficient si sa ne ajute, gen o foaie cu magnet de stres, una de oboseala. S-ar vinde ziarele si revistele mai ceva ca energizantele :) Dar atunci s-ar taia paduri mai ceva ca acum si am fi niste odihniti si nestresati intre pietre si cimenturi. Nici asa nu-i bine...mai bine luam 2 pastile...

Student, elibereaza-te! La CheFest 2008!

Festivalul CheFest 2008, desfasurat in Bucuresti intre 15-18 mai, reactiveaza spiritul studentesc si ii scoate in aer liber pe tinerii care studiaza in Capitala!!! Hai pe www.chefest.ro sa vezi despre ce e vorba!
Vrei sa te distrezi?
Atunci te asteptam la un concert incendiar organizat in parteneriat cu ANSIT unde ii vei vedea pe scena pe Parazitii, Suie Paparude, Alex & Connect R, Crush & Alexandra Ungureanu.
Apoi te asteptam sa te inscrii concursul de graffiti sau la evenimentele noastre sportive sau sa vii sa-ti sustii prietenii. Ai de unde alege: pregatim intrecere in carucioare de la Carrefour, intrecere pe role, concurs de streetball, meciuri de tenis de picior, whist, sah si GO.
Mai avem pentru tine expozitie foto pe tema “Student, elibereaza-te”, workshopuri de Publicitate si Public Speaking & Argumentare, conferinta pe tema “Presa - a patra putere in stat” si o dezbatere in parteneriat cu ANSIT unde ii vom aduce in fata studentilor pe candidatii de la Primariile Capitalei.
La final planuim un chef de milioane si un concurs de stand-up comedy pentru amatori! Hai sa te eliberezi la CheFest!!!
———————————————————————————-
Organizatori:11 asociatii studentesti membre ANOSR din Capitala: ADVICE Students, ASCIG, ASF, ASPSE, ASJC, ECOTUR, ELSA, OCSE, OSE, SiSC, VIP Romania.Parteneri media:ProFM Campus, MTV, RegieLive, Nights.ro, Student Max, BizCampus, PhotoMagazine, Arcad@, Sport Klub, Foto Magazin, TeenPressParteneri:Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativei Tinerilor (ANSIT), Casa de Cultura a Studentilor (CCS), Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS), Universitatea din Bucuresti (UB), Universitatea Politehnica Bucuresti (UPB), Start Internship, Senatul Studentesc ASE, Sports ArenaSponsori:Intercontinental, H2O, Boarders, OriflameFinantatori:Agentia pentru Sprijinirea Studentilor (ASS)

Nimeni pe drum

Ascultam melodia asta la player si deodata... Ma simteam singura si pustie si la primul refren m-am trezit. Unde naiba o fi fost compozitorul melodiei asteia de era singur? Am facut o revizie a tuturor momentelor de om pierut, deprimat, daramat am avut si in nici unul nu mi s-a intamplat sa merg singura pe strada, dimpotriva, mergeam cu ratb-ul, metroul sau pe jos, observam furnicarul de oameni si masini care se perindau in jurul meu, fiecare in drumul lui, cu gandurile si expresiile lui.
Poate ca nici nu ar fi fost asa bine sa fiu singura pe o strada oarecare prin micul paris ca doar nu e ca la mine acasa unde nu se ia nici naiba de tine.
Oricum...era frumos in starea aia, pacat ca m-a pus medolia pe gandit tampenii ipotetice ca asa ma trezeam direct in camera cand scoteam castile din urechi, asa cum se intampla cand sunt melancolica si nici nu simt drumul pe care merg ca un robotel.
Si cica nu e nimeni pe drum...nici la 2 noaptea nu e asa nimeni si liniste ca aud mereu cate un grup de baietasi care se perinda plini de smecherie pe sub geamul meu, cate un nene care mai polueaza mediul cu minunata lui dacie si alte fenomene...
Dar totusi...nu e nimeni pe dum...

Omul cu idei de cariera???

In cateva zile voi prezenta partea de cariera in cadrul evenimentului Microsoft Academic Tour - ASE si nu sunt tocmai super pregatita. De ce tocmai eu? Pentru ca nu am citit mailurile la timp si nu am obiectat(desi nu as fi obiectat).
Deci cititi-va mailurile la timp pentru ca uneori e mai important decat sa te chat-uiesti si asa stii din timp ce ai de facut si nu te documentezi printre alte proiecte si liste de cumparaturi :)
Si daca esti interesat de ce se vorbeste acolo sau doar de ideile de cariera te poti inscrie aici

Presa...

Totdeauna m-am intrebat ce fac toti oamenii aia care termina management, marketing, litere si alte profesii, care ies cu sutele pe an pe niste posturi de specialitate rare. Poate nu asa rare dar intr-o banca, de exemplu, sunt 1-2 posturi bune scoase la concurs pe an iar absolventi de finante-banci, numai din ase vreo 700/an, adunati cu cei de la RAU si alte particulare depasesc clar capacitatea de absorbtie de pe piata. Acum nu or vrea toti sa lucreze in banca dar ca idee(Si asta in Bucuresti, fara sa vorbim pe toata tara).
Legat de asta nu intelegeam ce fac cei care termina jurnalism, litere sau alte derivate. Se pare ca mi-a fost dat sa inteleg(interpretez), macar pentru unii. Noroc cu micile pamfleturi care se cheama reviste/ziare ca au si ei unde se angaja. Tudor a patit-o si mi-am amintit de cazul prietenului meu care a murit inainte de bac, la cateva saptamani dupa ce si-a luat permisul.
Un prieten a facut un fel de blog cu o poza facuta de el decedatului (ce sumbru suna :( ) pe care oricine il cunoscuse isi lasa impresii si regrete. Presa din micul orasel si-a facut mega-articol de prima pagina din asta. Autorul a decupat grosolan doar silueta din poza, a pus un negru pe fundal si cu un copy/paste de pe blog a iesit articolul. Fara nici o intrebare/rugaminte/aprobare fata de noi, fara vreo referire la blog in ziar. Pe langa asta a mai adaugat picanterii gen "viteza peste 100 Km/h" (ceea ce nu era adevarat, nici macar nu a fost la fata locului sa vb cu politia) si clasica vina "abia isi ridicase permisul de conducere".
MARLANIE! Domnilor, nu va saturati sa va usurati munca prin furt?
Eh, pe vremea aceea era in top melodia care urmeaza si, colac peste pupaza, Alejandro Sanz aduce foarte mult cu acel prieten. Unii se distrau pe ea si mie inca imi mai da o lacrima...
Gradi, fue una tortura perderte...RIP

Ploaia

Ea e singura acum. Cu o zi in urma a plouat cu stropi marunti si grei, a plouat pe pamant, pe sosea si in sufletul ei.
Multe amintiri au napadit-o dupa intalnirea inevitabila cu el, cel ce i-a fost suflet pereche pentru atati ani. Au vorbit despre trecut si prezent. O doare faptul ca el a mers asa usor mai departe, ca ea nu mai exista decat accidental in amintirile lui, ca el a lasat totul asa usor si repede pentru o alta provocare.
Dupa ce l-a vazut a mers spre casa, pe drumul pe care a mers singura atatea nopti dupa ce il invelea, dupa ce ii saruta ochii mari si adormiti cu mangaieri fine in par si pe spate. Ploua. Cand ploua nu o lasa niciodata sa plece singura decat daca erau suparati. Ploaia era ceva special pentru ea. Prima data cand a reusit sa-l convinga sa iasa la o plimbare in ploaie s-au intors ca dupa o plimbare la mare, stropiti parca de valurile prea agitate, dar fericiti si zambitori. Dupa ce au scapat de hainele ude s-au cuibarit in pat si s-au incalzit la flacara dragostei. A fost una din putinele seri cand au adormit apropiati, ea cu nasul pe pieptul lui slab, simtindu-i fiecare bataie a inimii.
Acum ploaia aceea nu mai e, acum ploua altfel mereu si e frig si...inca o mai doare...

Chef de scris dar fara inspiratie

Am chef sa scriu. Pana acasa mi-au trecut prin cap cel putin 5 post-uri, mi le-am zis cap-coada, aveam iar idei de povesti din alea tampite cum n-am mai scris de mult. Asta se intampla pe la 6-7 seara. De atunci am ajuns, am frecat putin duda si apoi am mai si iesit in oras. O seara tare ciudata, m-am simtit ca o batrana care a uitat sa se mai distreze. Trebuie sa ma deconectez putin mai mult de probleme cand ies cu prieteni cu care ma vad rar. Ideea e ca in cateva ore am uitat tot, imi tremura degetele sa scriu ceva, o nebunie(poate de fapt trebue sa o fac :P), orice, dar nu merge...
Eh, asta e, sunt plictisita. Nani now...

Paste prematur

De miercuri pe la ora 17 am inceput sa primesc maass-uri pe mess cu urari de "Paste fericit" si alte derivate. Ce faceti fratilor? Mai sunt 2 zile de scoala, de munca. Sa zicem ca aveti liber (specific romanului sa lungeasca weekendul de vineri iar Pastele si Craciunul cu vreo saptamana), dar totusi, daca e liber, plecati in pustietate? Sa zicem ca nu veti mai avea net, dar exista telefoane pentru cei importanti. Oricum, mie im place Pastele (Invierea Domnului mai bine spus) ca poti sa spui 40 zile dupa aia Hristos a Inviat si ai senzatia ca esti alaturi de omul ala chiar de nu i-ai dat clasicul sms care se da la toata agenda (cu iepurasi voiosi sau cu sacrificiul Domnului).
Mie nu imi place sa fac urari aiurea. Probabil voi ura ceva cititorilor insa care e farmecul? Cu ce v-ar incalzi pe voi, acei oameni cu care nu ma stiu (desi mi-ar face placere :P) o urare din partea mea?
Daca voi primi macar o urare directa, mie, Ioana, pana de Paste voi scrie o poveste draguta despre o inviere. Pana atunci, Happy New Year! :))

Sunt pe Google

Oare cati oameni si-au scris numele complet in pagina de search Google? Pe mine m-a apucat deodata si iata ca am gasit cateva linkuri care chiar duceau catre mine. Poate ar fi fost mai multe daca n-as fi avut un alias mai vechi. Chiar, ia sa caut si numele ala :P
Asa am descoperit ca eu sunt trecuta prin mai multe locuri ca student partner, nu numai in evidenta microsoft, ci si pe un blog al studentilor (de care stiam din mail dar nu m-a facut curioasa niciodata, ca dovada nu are nici un post interesant si nici nu-mi pot creea cont) si pe o lista a ASE-ului.
-Wow ce "cool" estem, nu-i asa Johanna?
-Nomal Ioano, te asteptai la altceva.D'oh! Maisho tu ce zici?
-Nimic, pe mine nu ma stie nimeni asa ca impuscati-va! Va urasc!
:)) (pt cei care nu ma cunosc, glumesc - a nu se lua in serios DELOC!)

Tara e de vina...

Lovim in Romania de parca ar fi prostul satului. Daca ai fost macar o data "la tara", intr-un sat uitat de lume ai remarcat ca exista mai peste tot un prost al satului, un om cu un handicap care nu i-a permis sa faca 4 sau 8 clase ca restul satenilor, sau mai multe, precum au avut sansa copiii lor. Acel om este refugiat la cineva milos care ii da de mancare si un adapost. El traieste din mila celor din jur si eventual din banii pe care ii castiga muncind cu ziua. Ei bine cand e ceva rau, cand dispare ceva din cimitir, cand ia foc un camp, mereu "prostul" e de vina. La bunicii mei in sat un tanar lezat de prezenta acelui individ intr-un moment cand era suparat pe viata, s-a imbatat si l-a omorat. Nu imi amintes sa fi patit ceva criminalul, eram mica.
Unde vreau sa ajung cu aceasta poveste? Citesc articole, bloguri, mai prind cate o stire la tv si cum peste tot sunt numai chestii negative, dezastre, nemultumiri, aglomerari, remarc la oameni ca transmit un singur mesaj general, tara e de vina pentru tot.
Auzi, citesti, vezi peste tot comentarii ale celor blocati in trafic, vecini care au asistat la o nenorocire, comentarii la o stire despre o crima dintr-un spital: "Traim in Romania", "tara de kkt", "sistemul de kkt din Romania, mai bine e afara, nu o sa auzi niciodata ca se intampla asta acolo". Ei bine, Romania e o tara frumoasa. Ne bucuram cand mergem la padure si avem unde face un gratar si arunca gunoaiele, cand ne plimbam pe munte la aer curat si avem copaci din belsug dupa care sa ne facem nevoile, dar na, tara e naspa. Sistemu este unul deficitar, dar noi ce facem ca sa il imbunatatim? Daca stam sa ne plangem toata ziua ca e prost, ca aia nu e bune ce rezolvam? Mai mult, ne luam de corupti, de spagatori, de ospatari care asteapta bacsis. Dar noi daca am fi ospatari si am pupa un fitos in fund nu am vrea sa primim ceva cu care sa luam o ciocolata sa ajungem acasa la cei dragi? Daca avem un examen(scoala soferi, facultate, munca) nu incercam sa gasim metode sa usuram treaba prin furat subiecte, spaguit profii sau pe cel de la resurse umane, sau apelat la o pila? Vedem filme, ascultam muzica si criticam pe cutare si cutare, dar noi nu ne vedem dc-ul si torrentii deschise, noi suntem critici cinstiti, "se mai si vedea prost dom'le filmu sau clipul". De ce tot criticam Romania cand nici noi nu facem ceva in sensul asta? Aud din ce in ce mai des ca sistemul de invatamant din afara...da, o fi mai bun si mai performant, dar sistemul ala ce sa caute la noi cand un student vine la facultate ca sa ia adeverinta de studii superioare in curs sa se poata angaja pe un salariu mai mare sa intretina o familie? Ce sa caute acel minunat sistem la noi unde un hot si fraudist nu calca pe la facultate dar fiindca tati e director pe undeva are note modificate dupa afisarea rezultatelor asa incat sa ramana la buget. Hai domnu director, 1800 lei erau prea mult pentru cati bani fituie copilasul? Sau era vorba de imagine? (intreb in gol, acei oameni nu vor citi niciodata bloguri decat daca se vor face despre mari ocazii de facut bani si prosti de stors de cash). Ne plangem ca in spitale mor oameni si condamnam o tara intreaga pentru asta, sau tot sistemul medical. Sunt medici foarte buni in Romania, nu trebuie pusi toti in aceeasi oala, sunt clinici bine dotate dar noi vrem totul pe gratis, totul compensat. Vrem reduceri, gratuitati in facultate si la batranete dar in perioada dintre acestea, cand lucram, incercam sa facem cat mai mult profit fara a-l evidentia, "sa nu dam bani statului".
In fine, daca suntem atat de destepti si vedem ca e frumos in alte parti atunci haideti sa facem o schimbare, sa fim si noi cinstiti si binevoitori, sa fructificam timpul de critica in timp de facut ceva concret si productiv.
Ar mai fi multe de zis dar ma opresc aici. Romania este tara mea si invat sa o accept asa cum e si totodata sa schimb ceva pentru mine si poate incet incet pentru noi, pentru toti, pentru ca peste tot e mai bine sau mai rau, dar conteaza ca vrem sa evoluam...

Copilarie

Copilaria e o perioada frumoasa, lipsita de griji in cea mai mare parte (cel putin pentru mine). Am trecut alaturi de familie prin diverse situatii mai mult sau mai putin grele sau fericite. Oricum nu constientizam nimic atunci, decat cand observam anumite stari negative la prea multi din familie. Eram copil si voiam sa ma joc...
Toti am trecut prin asta si indiferent de problemele individuale ale fiecaruia voiam sa ne jucam, sa iesim cu alti copii sa batem mingea intre blocuri, sa ne cataram pe bara de scuturat covoare, sa stam in mijlocul strazii la volei, sa stricam "palete"(rachete) si "fluturasi" de badminton, sa jucam multe altele si sa facem trasnai. Chiar era frumos, pana ne chema la masa mama. Eh, mai pierdeam ceva vreme pe afara si apoi aparea tata la geam. Era grav si urcam repede cu o scuza inventata undeva intre etajul 2 si 3 cand urcam scarile mai incet sa procesez mai bine minciunile.
Acum sunt ocupata, muncesc si invat, cateodata mai fac si voluntariat (mai rar doar pana termin cu licenta) si mi-e dor de copilarie. Ciudat sa spun asta pentru ca mi-e si dor dar sunt si stresata de copilaria altora ce-i drept.
La mine in camera se aud toti copiii care se joaca de la 12 pana se intuneca, bat mingea fix sub geamul meu, urla din toata putearea lor ca asa se diferentiaza cine e cel mai autoritar, imi mai dau cateodata si mingea in camera(et 1 e aproape de sol) si eu...incerc sa invat. Sunt rea ca ma deranjeaza dar parca eu ma bucuram altfel de copilarie. Noi daca tipam ne luam papara sau ligheane de apa de la babele de la parter, nu injuram, cel putin la varsta pe care o au piticii de sub geamul meu, nu vorbeam asa. Dar asta e, nu ai cum sa tipi la ei, sa le faci observatii ca apoi o sa faca totul in ciudta ta si parca razboaiele cu piticii tin de varsta a 3+(3/4)-a :) Oricum, e bine ca au o ocuapatie si ca fiecare din ei nu e un "Radu" care "vazuse geaca de blugi"...
In fine, noi sa fim sanatosi, ei sa se bucure de copilarie si eu sa iau examenele ca apoi ies alaturi de ei la o miutza...sau...cu colegii la o popica(parca suna mai bine).

Fumatul si IT-ul

Aceste 2 concepte, impropriu spus concepte, se muleaza perfect impreuna. La mine la munca >50% sunt fumatori. De ce majoritatea oamenilor care lucreaza in mediul asta sunt fumatori? Pentru ca deseori poti lucra acasa(programatorii) si fumezi cand si unde vrei tu, fie ca iti curge scrumul pe tastatura sau iesi in propriul balcon, pentru ca poti fuma cand dai gauri prin pereti si intinzi fire (de obicei pe semi-santiere), pentru ca pauza de tigara e o ocazie buna sa te ridici de la birou, sa scoti ochii din monitor si sa relaxezi putin creierul si fundul (cei care nu pot lucra numai acasa) si pentru ca e placut sa te aduni la "o pipa", "un cui", "un fum" cu restul mintilor incretite care iau pauza de afumare in acelasi timp, sa mai schimbi pareri.
Nu zic ca e ok, ca e cool sau sanatos dar se practica al naibii de frcvent in aceasta combinatie.
De incheiere, un filmulet care pe mine m-a marcat...

Oficial azi e ieri si maine e azi

Da, e trecut de 00:00 si eu ma chinui sa pricep si sa modific niste proiecte ca sa le pot preda maine. Dupa prima sesiune imi amintesc ca am zis clasica vorba a studentului, de maine ma apuc de invatat. Apoi am zis ca din modulul urmator invat din prima saptamana. In anul 2 am zis ca la mijlocul semestrului incep sa invat si pana la verificari, colocvii si examene sunt doxa. Nimic nua functionat, nici ca s-a marit perioada de invatare, nici ca sesiuena s-a dublat odata cu numarul de examene, nimic. De ce nu ma pot tine de cuvant cand vine vorba de mine?
De azi, oficial ma duc la toate orele ca e ultima saptamana si tre sa aflu si eu ce si cum despre examene.
Mi-am facut ordine in camera, in viata mai putin, dar sunt pe drumul cel bun.
Urmariti versurile...

Think positive!

E mare lucru sa inveti sa gandesti. Chiar greu as putea spune. La mine a fost un proces de durata, dar il consider asa pentru ca imi place ce am momentan in cap si perioada parcursa pana acum mi-ar fi placut sa fie mai scurta. Gresit si stiu asta. Daca nu trecem prin multe faze, cipe, experiente nu mi-ar fi ramas nimic. Asa am amintirile, placute sau nu (mai putine pentru ca vad partea buna a intamplarilor), amintiri care revin in diverse circumstante si ma invata sa reactionez.
Eu am avut un om langa mine, el mi-a fost in acelasi timp prieten, iubit, mentor, profesor, copil, frate, amant. :) poate suna aiurea dar am facut de toate cu si pentru el, si el la fel pentru mine. El e cel care m-a invatat sa deschid ochii, sa vad sursa problemei mele, sa inteleg, sa gasesc solutia, sa nu uit. A facut-o incet, cu rabdare si in diverse moduri. Il apreciez enorm pentru asta si daca ar citi acum ar fi si el mandru de mine. Are o vorba inteleapta la status de cateva luni bune: "None but ouselves can free our minds". Eram atat de diferiti si totusi atat de asemantori... Am invatat multe impreuna, am crescut si am format un "unul". Acum nu mai e nimic, doar o simpla amicitie, intretinuta cu greu din cauza preocuparilor diferite pe care ni le-am ales.
Revenind la subiect, de la acel personaj am invatat sa gandesc pozitiv, sa fiu optimista si desi probabil as avea motive sa-l urasc, sa ii port pica, uite ca il apreciez. Ce mi-a venit? Ei bine el m-a format pe mine si ajunsesem impreuna la un stadiu in care invatasem unul de la cealalt multe si vedeam ce gresim dar din cauza acelor "preocupari" care au aparut la amandoi am inchis ochii la solutii.
Acum nu vreau sa fac aceasi greseala si nici persoana de langa mine. Sper sa am rabdarea si puterea sa demonstrez multor oameni beneficiile "Think positive" si sa nu mai uit sa aplic acest "Ceva" pe care il sustin cu tarie.
Si apropo, Think positive! :)

Machiaj sau naturalete?

Fratilor sunteti culmea! Trebuia sa scriu asta ca sa ma descarc.
Dupa daramanta desprtire de acum cateva luni si recenta revenire la viata am inceput sa am grija de mine in sensul de a arata bine si in fata celor din jur. So, am revenit la machiaj, discret, dar care sa puna in evidenta ce am si io dragut, ochii. Si cum "lucrez" prin zona, nu pot sa las cearcanele native neacoperite ca parca dau mai bine fara ele. Si indiferent de stare am incercat asta zi de zi. Ei bine ieri si azi am sarit pasul machiatului cand am iesit din casa si hop comentariile: "vai dar arati cam obosita, mai dormi si tu", "ce-ai facut azi noapte ca nu arati prea bine?" si altele. Oameni buni, asa sunt eu, urata, asa ca deal with it! :) Acum nu ma iau de cei care mi-au facut observatii, unii chiar au spus-o cu cea mai buna intentie, certandu-ma prieteneste ca nu am grija de mine si le multumesc pentru asta.
Cu toate astea mi-a prins bine. Mi-am dat seama si eu cum ma priveste lumea si am descoperit o chestie misto. Cand vreau sa fiu lasata in pace sar peste cele 5 min de "boit".
Dar nu o sa imi permit asta prea des ca daca o sa fiu stearsa prea des ma dau astia afara pe motiv ca nu mai sunt o imagine buna pentru departament :))
Oricum, tot ce conteaza e cum ne simtim in pielea proprie si ca prietenii adevarati nu tin cont de aspectul fizic.
De incheiere, un link cu o vedeta care nu imi place in mod deosebit dar care machiata intr-un anume fel arata fenomenal(pe finalul filmuletului).

HR e-motion

Azi am fost la o sesiune de lucru HR e-motion. Ce isi propune CROS-ul prin asta? Sa dezvolte o comunitate de practici. Detalii despre proiect se gasesc pe site-ul hremotion care este structurat oarecum ok din punctul meu de vedere pentru ca nu gasesti clar niste informatii decat in link-uri care, din fericire, sunt multe si bine pozitionate. Am plecat multumita de acolo in ideea ca nu ma asteptam sa se faca mai mult decat ce s-a facut, cunostere intre noi, dar totusi parca nu mi-am gasit locul. Dupa o discutie scurta cu o prietena de-a mea am realizat ca nu stiu daca trebuia sa ma astept doar la atat. Se intrevede un drum lung intr-o perioada plina de alte proiecte proprii si sper sa se imparta workload-ul echitabil si informatiile sa fie percepute bine de minti inca tinere in cercul acela nou format. Nu vreau sa par o naspa, cu aere, insa pentru o comunitate care se doreste a fi formata asa scurt cu o adunatura de oameni cu diverse grade de experienta e nevoie de mai mult timp. Sper totusi sa iasa pentru ca e un proiect frumos si initiat de oameni cu circumvolutiuni bine dezvoltate pe care eu ii apreciez mult.
In fine, abia astept sa vad ce va urma maine, astept provocari inalte si multe noutati, vreau sa folosim acele minunate instrumente web 2.0 de care vorbea Traian, sa invatam sa fim eficienti si productivi si in afara intalnirilor face2face.

Diverse si diversi in situatii similare...

Citeam un mail de pe un grup de umor si dupa cele 4 bancuri pe care le primisem de mult ca mass pe messenger(nu e o o atitudine de fitze, doar subliniam ideea ca pentru mine nu a fost nimic amuzant pe acel mail trimis unui grup de umor) apare linkul unui blog. Cica se cauta povesti uimitoare de despartire. De ce am vrea sa postam acolo? Sa creem un blog al empatiilor, sa ne plangem pe umar unul altuia?! Ce rost are? Daca as ajunge sa citesc zi de zi un asemenea blog as deveni o trista pentru ca as realiza cati sunt dezamagiti ca mine, cati mai prostutzi sau nu. Sa zicem ca ar exista posibilitatea sa invat ceva de acolo, sa ma aleg cu oarece know-how dar...mai bine nu. Apreciez totusi inentia de a creea aceasta metoda de impartire a informatiilor. Poate unii mai pesmisti vor invata ceva din experientele altora. Si...daca ai avut un om cu cap alaturi de tine dar v-ati despartit din cauza incompatibilitatii de orice fel, nu vad de ce nu ati putea ramane prieteni...
In fine, chestia asta a venit la 5 min dupa ce am intrat in casa. Veneam de la o intrevedere cu fostul. Deloc scurt, am vorbit numai eu, ca de obicei, el a stat in fata mea si m-a privit continuu, aproband din cand in cand cu un zambet. Fac bine discutiile astea dupa o perioada mai lunga de la despartire (asta daca ai cu cine discuta, fie si prin gesturi si priviri), te ajuta sa iti dai seama ce ai avut, ce ai, daca si de ce ai mai vrea ceva asemantor sau identic cu acel ceva vechi.
Ascultam candva "Blink 182 - I miss you" in mod obsesiv. Se pare ca ma regaseam cumva in clipul haotic si printre versuri: "Don't waste your time on me, you're already the voice inside my head. I miss you...". Acum am inserat noi ganduri si ele ar fi de forma: "Don't waste your time screw'ing with my mind, you already left without your voice from my head. I missed you, you lost me...". Totusi n-a prins deloc rau intrevederea asta. Mie mi-e bine cum mi-e acum si... nothing else matters...

Stand up cu Toma

Am fost in seara asta la show-ul lui Toma. Mi-am facut timp sa merg desi maine urmeaza sa am 2 lucrari si un proiect penibil de predat.
Oricum, a fost o seara interesanta. Dupa ce am fost putin dezamagita ca intarzia inceperea show-ului (pe mine ma rodea sa ajung acasa mai devreme sa fac proiectul) am avut o doza mica de soc/uimire/surprindere. Nici nu am cautat prea mult timp despre el pe net insa nu pot zice ca google mi-a gasit din primele pagini cele mai relevante chestii. I-am gasit site-ul care e de fapt o pagina fara nici un href. Noroc cu neuronu ca am descoperit blog-ul. Revenind, eu nu gasisem nicaieri o imagine cu el, doar impresii. Dupa ce am vazut caricaturile, toate cu un fizic similar, mi l-am imaginat un tip la vreo 30-35 ani, plinutz si foarte sec. Ei bine nu e asa. Habar n-am daca are aproape de 24 ani sau doar facea parte din show-ul lui, la prima vedere nu ii dadeam mai mult de 20-21 ani, cam 65 Kg si aproximattiv un metru si kilele lui la inaltime. Fireste asta e doar o impresie a mea, se poate sa ma insel foarte tare.
Trecand peste impresii fizice, mi-a placut show-ul. Cica publicul ar fi fost slab (neamuzat), nu am de unde sa stiu, a fost primul stand-up serios la care am mers. Eu am ras de mi-au amortit falcile si buzele atat de ciudat incat dupa aia abia putam sa vorbesc :)) E drept, are un stil aparte si nu oricine se prinde la glumele lui, dar a 2a zi cand relizezi o poanta te ia zambetul pe la servici si nu inteleg colegii ce e asa amuzant. Mie mi s-a parut tare omul, sper sa aibe succes in continuare si parte de public cu iq ridicat si simtul umorului dezvoltat, nu de alta dar nu ai nici o satisfactie daca faci o gluma buna si oamenii se prind abia cand cobori de pe scena. Recomand cu caldura show-urile lui Toma, tipul cu toast-ul (nu cu voma de balena :P), miercurea in CafeDeko de la ora 21:00.
Dupa ce am ajuns acasa m-am gandit ca la cautare ratasem o resursa si iata, succes! Toma cu un public pe placul lui.

Obisnuinta

Suntem oameni si asa ne e felul, sa ne obisnuim cu diverse stari, situatii, oameni. La naiba, ne obisnuim ca niste idioti!



Ne obisnuim sa avem pe cineva langa noi, sa fim alintati, placuti, admirati, sa avem grija de altii, sa ni se dea impresia ca suntem puternici si ca se depinde de noi...si ne place, ne place sa fim noi acolo un mic ceva dintr-un tot mai mare, ne simtim in siguranta si ocrotiti.
Apoi incepem sa o luam pe cai gresite cu diverse tabieturi pe care le intersectam cu cele vechi si astfel ne creem o lume ideala, asa apare adulterul, inselatul. Si cand suntem prinsi si ramanem fara acel ceva cu care am inceput, care ne dadea acel sentiment de bine si siguranta avem impresia ca se va compensa. Greu...
Animalele sunt niste fiinte asa norocoase. Se imperecheaza, fac pui, ii cresc si acestia o iau de la capat. Mai sunt si specii care se infamiliaza pe viata dar prea putine si departe de ochiul uman.
Daca in loc de caini vagabonzi copulandu-se la colturi de strada am vedea pinguini care clocesc cu randul la oul lor, care se strang in brate cu alte pingufamilii sa le fie cald cand vremea nu tine cu ei, poate am invata si noi de la ei, poate am invata sa fim buni, draguti si caragiosi, sa ne tinem aproape semenii si sa ne ajutam reciproc, sa ne obisnuim cu lucrurile frumoase. Cu toate astea nu ar fi asigurata fericirea, tot ar exista femei independente si baieti macho, rock-erite si maelisti, bani si saracie, curve si baieti de bani gata, tot ar exista oameni incompatibili, certuri in cuplu, despartiri, suflete ranite si frangatori de inimi.
Haideti totusi sa ne bucuram de lumea pe care o avem, sa ne bucuram de fiecare firicel de iarba, sa pastram curatenie pe strazi, sa ne iubim rudele indiferent cat ne-ar manca pe la spate, sa iubm ca si cum ar fi ultimul drum de la ultimul spectacol, sa ne adaptam dupa cei pe care ii indragim, sa ascultam sfaturile celor mai in varsta filtrate prin realitatea in care traim.
Haideti sa ne adaptam situatiilor in care traim si sa lasam comoditatea si obisnuinta sa ne iasa din reflex, haideti sa traim clipa, momentul, sarutul, lacrima, emotia, muscatura de caine, zambetul, injectia, tigara, pilula de a 2a zi si cate si mai cate...hai zambeste cu mine!!!

Sa-mi bag p*........

Asta e un gand care trece oricui prin cap cate o data pe saptamana, pe zi sau pe ora. De ce nu ne putem intelege cu totii de pe lumea asta? De ce trebuie sa existe acest "de ce"?

Eu una m-am saturat si mi-as "baga ceva" in ea de situatie, desi in juma de ora imi trece. SUnt momente in care ajunge sa fie enervant sa fii singurul din lumea asta care te intelege, sa iubesti oamenii din jur mai mult decat pe tine, sa vrei sa ii vezi pe altii fericiti si de aia sa dai tot ce ai mai bun din tine-pt ei. Eu una ma simt f singura desi am multe cunostinte, ceva oameni care se mira de cati "prieteni" am sau cat de multe stiu. Ei bine stiu un cacat, ca s-o zic pe romaneste.
Daca nu v-ati lovit de un domeniu unde se intampla sa stiu ceva nu inseamna ca-s mare carnat, daca stiu sa vb cu tine sa te fac sa te simti bine in pielea ta, chiar si pt cateva clipe, nu inseamna ca-s persoana ideala cu care ai vrea sa iti petreci restul vietii, daca sunt naturala si nu ma inhib in fata falsismelor altora nu inseamna ca-s "taranca", inculta sau in alte feluri care descriu grosolan o persoana necompatibila spiritual cu tine, daca ma doare in fund de ce zici tu inseamna ca eu am descoperit ca e mai bine sa stii sa faci din toate kkturile vietii un rahat cu crampoane si fustita scurta care sa imi anime viata de zi cu zi si sa ma amuze, daca...daca...
Sunt multe daca-uri acum in mintea mea si...sunt trista.
Acum astept...ciripitul pasarelelor ma deprima mai rau ca niciodata pentru ca nu mai e doar starea de frustrare ca nu pot dormi.

Deja mi-a trecut...o fraza desteapta: "Prietenia nu inseamna complimentare reciproca, ci complementare reciproca". Si cum viata e prea scurta sa mi-o ocup cu suparari, sper ca peste cateva ore sa fi trecut supararea si celui care a pricinuit starea mea anterioara...

Explicatia

De mult am auzit situatii de genul dar nici una asa naucitoare pana acum. Slava cerului ca nu am cum sa ajung sora bunicii mele :)

Happy

Sunt fericita, bine dispusa sau cum s-o mai chema starea asta! :D

Azi am dormit pana tarziu, am frecat duda si seara m-am vazut cu un amic mai vechi la o narghilea si apoi cu "norocosul". Mi-a prins f bine ca am apucat sa imi iau si provizii(cuie pt plamani) si ca am lasat putin calcu' si netu deoparte.

Weekendul asta mi-a placut f tare desi nu ar fi parut. Se pare ca am facut si boacane, deci inseamna ca sunt pe calea cea buna spre nebuna de odinioara :P

Mi-e dor de vechi dar sunt nerabdatoare sa traiesc noul de acum. Vreau din ce in ce mai mult sa fie ceva cap patrat! Poate iti intra si tie in "tartareatza" si ramane intr-un colt rotunjit, intr-o colivie comuna.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Doamne de cand nu m-am mai simtit asa! E superb! Cred ca a contribuit si melodia pusa pe un anumit blog. O mare contributie as zice.

In speranta unei zile asemanatoare sau mai buna, las un articol fara nici o importanta pt cel care citeste acest blog(eu-ul din viitor)... :)

Proiectele "vietii"

O prietena are o vorba cand ceva o enerveaza, cand i se cere un lucru si nu are timp sau chef acel ceva devine "al vietii". Asa am ajuns si eu sa ma plang de "proiectele vietii".
Totul e legat de scoala si viata in prag de licenta, evident pt ca asta traiesc momentan si asta ma doare acum. Oare la ce s-au gandit minunatii profesori doctori universitari de la fiecare catedra de invatamant cand au bagat in programa partea practica pe ultima suta de metri, in ultimul an, ultimul semestru? Din 8 materii la 5 am proiecte in care trebuie sa analizez diverse porcarii pe datele financiare ale unei firme, date din ultimii 2-3 ani. Ce mama naibii? Ei nu relizeaza ca cer si prezenta(aici nu ma plang ca nu m-am surmenat) si teme si proiecte exact cand noi avem nevoie de timp si energie sa facem kktu ala de licenta? Poate nu sunt toti ofuscati ca si persoana mea insa, dupa mine, peste 50% din oamenii de la fiecare facultate abia asteapta sa o termine sa se poata apuca de ceva ce le place cu adevarat, daca nu au inceput asta deja printr-un job intr-un loc potrivit lor. Ce e in capul vostru domnilor profesori???

De aproape 2 ani sunt voluntar si am intalnit o idee de proiect de vreun an si totusi nu ne-am gasit timpul si resursele sa il implementam. Ce frumos ar fi sa reusim sa instruim liceenii din timp, sa stie in ce se baga, sa fie doar unul din 1000 nemultumit de profesia aleasa... Dar ce naiba zic eu, ca de cateva luni nu mai am timp nici de voluntariat si asta doare. Imi place mult ceea ce faceam, chiar de nu am avut vreodata un castig financiar din asta. Si nu e vb nici de prietenii care ti-i faci ca m-am lamurit si cu ei(eh, doar o parte), e doar un ceva... Voluntarii sunt din ce in ce mai rari, pe cale de disparitie din cauza lumii asteia care nu vede decat expansiune si bani. Zice bine Chirila "Sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate"
Revenind la proiecte, starea generala e de saturatie si dezgust. Acum lucrez la un plan de lectie pe care il fac cu manualul langa mine pt ca in toti anii astia am fost atat de "solicitata" sa lucrez pe asa ceva incat stiu sa fac totul "perfect". Sa nu mai zic de cerintele lor de a face si un megaproiect(minilicenta) ca sa termin modulul. Cine m-o fi pus sa ma bag in asta? Normal ca eu, cu mintea mea de copil care voia sa invete de toate. Multumesc invatamantului universitar romanesc ca imi da ocazia sa pierd nopti, sa imi rod unghii, sa imi stresez creierul, stomacul si alte organe cu actiuni gandite "logic" pentru masa studenteasca. Nu zic ca as fi vrut sa trec prin universitate ca prin apa dar totusi, de ce nu au cerut toate "proiectele vietii" pe parcursul anilor 1 si 2, in loc de banalele referate?
Nu am resurse, nu am spor, energie, dorinta. Am ajuns am proape de mal si parca nu vreau sa mai innot sa ajng la malul asta spre care ma indrept de 3 ani...
Dar asta e doar o iluzie innecata in mult suc de fructe si fum de tigara. Noaptea se va termina, dimineata va veni, dupa dus ma duc la job, dau proiectul, ma duc la ore si va fi o zi minunata.
Tu, cititor care nu existi, zi sincer, nu-i asa ca ma invidiezi? :))

Prieteni

Ce sunt prietenii? Cum deosebesti care ti-e prieten adevarat si care nu?
Intr-o anumita faza, in care esti singur(fara cineva care sa te iubeasca), si iesi foarte mult in oras si pe la petreceri ai senzatia ca ai multi prieteni si ca vei fi mereu apreciat pentru ceea ce esti, pentru felul cum stii sa te distrezi imperuna cu restul dar...si aici vine marele DAR...ti se iveste si tie ocazia sa ai un job mai mult sau mai putin bun la inceput, dar care sa iti placa, se mai aduna si cu putina scoala in prag de licenta si timpul tau e cam full, dar totusi iti mai faci timp de cate o iesire din cand in cand.
Apoi apare si partea sentimental-personala, care inseamna timp dedicat cunoasteri reciproce, "getting in love", chestii din alea cu inimioare si cupidoni si atunci ce naiba mai faci? Cercurile de prieteni nu sunt mereu compatibile pentru a fi intersectate si aici mai cobori o treapta in beciul amaraciunii.
Prietenii aceia cu care ieseai la multe distractii te invita sa iesi in momente in care ai mereu programat cate ceva, ii refuzi amabil si ei inteleg... Dar vorba aia, "repetitio mater studiorum" se aplica si aici la fel, oamenii se satura sa te caute, sa fie refuzati, sa inteleaga si se invata sa te lase la o parte. Si culmea, ajungi sa ii intelegi si tu ca na, poate candva ai facut si tu asta sau pur si simplu incepi sa realizezi ce e prietenia, sa iti dai seama ca uneori se formeaza doar conjuncturi de distractii, de munca si doar atat, cand nu mai corespunzi standardelor poti sa pleci. E ca la sexul in grup....cand te plictisesti poti pleca :P

E aiurea cand realizezi ca trebuie sa pierzi niste amici mai vechi din dorinta de a avea ceva nou, de a fi iubit. Noroc ca mai exista totusi oameni care sunt mai mult sau mai putin in aceeasi situatie, care inteleg altfel si te cauta mereu cand isi amintesc de tine, iar cand te prind la o cafea si un pachet de tigari te tin 3 ore sa recupereze tot.

Pentru acei prieteni speciali care pot fi numarati la o mana...

Fara timp

A trecut sesiunea, lejeritatea permisa la servici, au inceput de o luna orele si nu prea am mers la facultate, doar munca si f rar cu prietenii, dar tot nu am timp suficient sa fac ce imi doresc. Care o fi cauza? Nu am avut timp nici sa mai scriu pe propriul blog, nu am mai avut idei subite cand mergeam cu autobuzul...
Pentru un timp am crezut ca am gasit o reteta buna a eficientei dar se pare ca nu, iar am ajuns a epuizare, singura in camera, fumand singura...nu ca m-ar deranja ca sunt singura, chiar simt nevoia sa mai fiu singura dupa agitatia din timpul zilei, dar...
O persoana draga zice ca sunt un flit ambulant, oare asa e? Dau tuturor din jur cu insecticid???
In speranta unui somn linistit inchei un post banal...

Wrong waiting...

Candva i-a placut foarte tare un el. Au fost nevoiti sa doarma impreuna la un eveniment prin tara. Au fost cele mai frumoase 2 seri pe care le traise ea pana atunci, nimeni nu o tinuse in brate asa ca el, calduros si cu atat drag, fara sa incerce altceva, fara nici o conotatie de alt gen. Se tineau in brate de parca se cunosteau de o vesnicie si nici dupa ce adormeau nu isi dadeau drumul unul altuia. La ceva timp s-au reintalnit si au petrecut clipe minunate. Cand s-au intors la realitate, el i-a dedicat o melodie...dar la scurt timp el a rupt legatura pentru...o alta ea...

La ceva vreme dupa asta, au aparut noi amici, prieteni de toate felurile, dar ea i-a selectat. Si-a creeat o masca care sa o protejeze de cazuri similare. Dar asa nu era acceptata, era prea dura, asa ca a incercat sa devina prietena tuturor, asa cum fusese si in liceu, singura fata care statea cu baietii pentru ca se intelegeau cu ea la fel bine ca si cum ar fi fost "de-a lor", fata careia ii cereau colegele sfatul pentru ca stia sa discute deschis si fara sa rada de situatii penibile pentru altii.

Chiar si asa, tot nu a reusit fara sa pice in capcana dragostei si a suferit din nou, iar si iar...pana a ajuns sa isi refuze sa se mai indragosteasca. Si cum soarta e atat de nedreapta uneori, acum isi da seama ca de fapt ea nu e prietena tuturor, ca pietenele nu exista sau o invidiaza, ca e apreciata pentru sinceritate doar de baieti, la fel ca inainte; dar acei baieti acum o inteleg gresit si ... ea nu vrea...dar nu are cum sa faca...ii raneste, ii dezamageste...ei se indragostesc de fantasma ei, de vorbele dulci de alinare, de aprecierile sincere, de fizicul ei. Ea vede mereu prea tarziu asta si ajunge in cele mai urate situatii. Nu vrea sa raneasca, sa sufere si altii pentru ca stie cat de greu i-a fost ei.

Noptile ii sunt pline de fantome, de remuscari si n-a mai dormit cum trebuie de saptamani bune. Ce e de facut??? De ce ii apar acum in cale acei printi carora ar vrea sa le implineasca dorintele? Acum, cand nu mai poate iubi, cand ii e greu sa se lase impresionata, cand ea se hraneste doar cu bucuria exprimata de ei cand ii scoate dintr-o pasa proasta, cand le da un sfat nebun, acum ea e mai fericita dar totodata mai singura ca niciodata. Nu isi gaseste locul dar...spera totusi la iubirea aceea care ii va sparge carapacea, care o va elibera.

Ea e singura, asa ii place acum sa petreaca majoritatea timpului, si asteapta...sta acolo si il asteata pe el, sa o gaseasca, sau sa o trezeasca, sa ii topeasca invelisul de gheata, sa o cucereasca...
Cine esti tu Fat Frumos al viselor ei...?

Doar un weekend...

She's all a smile... :)

Fata ei e numai un zambet, e fericita fara un motiv anume. A avut un weekend dragut, interesant. A redescoperit vechi prieteni si cunoscut mai bine pe unii mai noi.
In ultimele 2 zile a vrut sa se lase descoperita, a fost cu garda jos si a fost mai sincera ca niciodata.



El, vechiul dar totusi noul ei amic, a ajutat-o mult cu lungile discutii despre diverse, cu mangaierile tandre, saruturile dulci. I-a reinviat zambetul acela prostesc care apare din senin cand e singura in autobuz si se uita pe geam, cand e singura in fata calculatorului si nu face nimic interesant.
Dar cu toate astea, totul e o nebunie...una riscanta...vor reusi sa se descopere unul pe celalalt asa cum isi doresc sau se va termina brusc cu o dezamagire? Ea deoocamdata nu are nimic de oferit si el nu intelege asta... Ea e dornica sa descopere lumea care i-a fost aproape interzisa pana nu demult, el...poate ar vrea-o numai pentru el...

Dar, poate mai exista dragoste dupa mari dezamagiri...poate exista ceva special si pentru ea...

M-am saturat!

Da, m-am saturat! Sunt satula de mine, de lumea din jurul meu, de mine, de stari diverse si schimbatoare, de mine, de surprize, de mine, de lucruri neprevazute, de mine, de tine, de mine, de voi toti, de mine...

Nu mai vreau sa ma uit in oglinda, sa primesc complimente, sa merg cu autobuzul o ora pana la munca, sa mai merg la facultate, sa ma gandesc la licenta sau master, sa primesc observatii, sa fiu incompententa care asteapta, sa ma indragostesc de tine si tu sa ma observi abia dupa ce imi trece, sa fiu slaba de caracter, sa nu mai fiu copil, sa fiu doar consolare pt tine, sa aud in jurul meu numai de oameni ocupati, deceptionati, bolnavi, sa fiu si eu una din ei, sa fug, sa ma ascund de necunoscut, sa muncesc gratis pt altii, sa te alung de langa mine, sa nu pot sa iti ofer ce vrei, sa platesc mult ca stau intr-o vagauna friguroasa, sa nu ma inteleaga cei din jur sa fiu iar Ana, sa nu fie un el sa ma stranga de mana de ziua mea...

Iti multumesc...

Iti mutumesc ca existi, ca m-ai facut sa deschid ochii sa vad atatea lucruri utile, frumoase care se intampla in jurul meu, ca ai fost romantic atunci cand aveam nevoie de asta, ca am fost impreuna la munte, ca mi-ai facur surprize placute, ca mi-ai luat cadouri, ca m-ai lasat sa ies in oras fara tine, ca uneori m-ai facut sa ma simt centrul universului tau, ca mi-ai luat flori, ca inca ma mai suni cand faci ceva care m-ar putea ajuta si pe mine, pentru ca acum esti special pentru mine...

Totodata iti multumesc ca m-ai dezamagit, pt ca asa m-ai facut sa vad cate tipuri de oameni si de iubire exista, ca m-ai inselat cu o persoana pe care ai cunoscut-o prin mine, pt ca asa am vazut pana unde ajunge nesimtirea si ignoranta prietenilor, ca m-ai rugat sau m-ai lasat sa iti fac curat avand doar o matura, sa spal la lighean, p ca asa am exersat pt viata, ca am facut dragoste si sex oricand ai vrut tu asta, pt ca abia apoi am invatat si eu sa fiu in acelasi timp siropoasa, nesimtita si provocatoare si sa cer ceva cand vreau, ca m-ai lasat sa iti ingrijesc pisica cat erai plecat in calatorii, pt ca asa am descoperit cat imi plac animalele, ca ai tanjit dupa mine cand nu mai eram a ta, pt ca asa ai creeat atunci niste clipe frumoase si de neuitat, ca acum nu iti mai pasa, pt ca asa incerc sa invat si eu, cu greu, sa nu imi mai pese de tine, ca ai fost alaturi de mine in cateva clipe grele, pt ca asa pe restul am invatat sa le depasesc si singura sau alaturi de prieteni pe care i-am descoperit astfel, ca nu m-ai ajutat mereu cu rabdare si la timpul potrivit, pt ca asa am invatat sa nu depind de tine...

Odata cu toate astea sper ca m-ai iubit cu adevarat macar o parte din timpul care a trecut, ca o sa iti treaca repede si fara regrete perioada asta de "adolescenta", ca ai pastrat lucrurile noastre doar intre noi, asa cum te-am rugat de la inceputul relatiei, ca ai scapat de "ghinioane" si ca nu eram totusi eu de vina, ca vei invata din greselile pe care sper ca ai inceput sa le vezi si sa le recunosti, ca o sa ai grija de tine si de ai tai mereu, ca daca vei citi vreodata aceste randuri sa te regasesti si sa nu te deranjeze, ca vei gasi pe cineva care sa iubeasca la fel ca tine, si ca vei fi fericit...

You have no sex scheduled on Valentine's Day

Cum am mai zis, am newslettere multicele la diverse site-uri, printre care unul cu "secrete pt doamne" si tot felul de boolshit-uri din astea. Nu le citesc decat titlurile intens repetate si ma uimesc zilnic de lipsa de imaginatie de a gasi un subiect nou. De asemenea, google is my best friend, cautare, mail, gtalk, calendar. Acesta din urma este foarte tare. Pentru cei ce nu stiau, aveti posibilitatea de a va trece tot felul de evenimente, intalniri, aniversari ale prietenilor si primiti notificari prin mail, popup sau, cel mai misto, sms. Se poate configura sa trimita evenimentele unei zile la o anumita ora sau un eveniment cu un anumit timp inainte de a incepe. In zilele fara evenimente primesc doar un mesaj cu subiectul "You have no events scheduled today". Ei bine, astazi aveam un astfel de mail, iar deasupra lui unul de la revista cu clisee, cu subiectul "Cum sa fii sexi pentru Valentine's Day?". Cand am incercat sa citesc ceva, ochii mi-au vazut "You have no sex scheduled on Valentine's Day" :))

Ce nebunie si cu ziua aceea, bine ca a trecut, ca a fost deprimanta, chiar si pentru cei ce nu credeau in ea. Am facut 2 ore pana acasa cu autobuzul(un drum de 30 minute lejer)si de pe geam nu vedeam decat masini in care erau ori cupluri, ori baieti singuri, cu o foare, o jucarie mare de plus sau o punga de cadou in dreapta, toti vorbind continuu si zambitor la telefon. Toata tinerimea bucurestiului a avut ieri intalnire?!!
Vorbeam azi cu un amic despre ce afise as fi pus de 14 prin oras. O gagica goala, cracanata, cenzurata bineinteles, la locul cenzurii sa scrie faimosul nume, iar deasupra capului ei "F*@$ VAlentine's Day!!!". Astept sa gaseasca el o gagica goala pe net sa ne punem pe treaba pentru la anu` :P
Sunt curioasa cati din acei baieti care si-au cheltuit banii aiurea pe flori exagerat de scumpe, kitsc-uri rosii si catifelate sau alt gen de cadouri, au apucat sa obina o partida de sex tot in seara respectiva. Si, de asemenea, dintre cei care aveau deja o relatie stabila si nu au facut minunatele cadouri si atentii, cati s-au taiat de la portia de pussy pt o perioada? :))
Sunt rea, dar asta e...m-am saturat sa imi vad prietenii terorizati si dezamagiti de prietenele lor, sau prietenele singure. Nu ca ar fi ei perfecti, ca nici ei nu stiu ce sa caute, sa aspire la mai bine, si nici sa il aprecieze pe cel de alaturi, dar ca idee. Sunt satula sa vad in jur doar nemultumire, cupluri care fac compromisuri...ce fel de dragoste e asta???

Marea mea iubire avea obiceiul de a dedica melodia asta

tuturor gagicilor care se indragosteau de el. E de efect daca asculti cu atentie, mai ales refrenul.
Fratilor lasati compromisurile, cautati persoana aia potrivita, pt ca exista, pers aia cu care sa va intelegeti direct, cu care sa puteti discuta direct ORICE, sa nu fie nevoie de carti, sa puneti totul pe fata oricand e nevoie!!!

Iubire sau sacrificiu?

Ea e o fiinta frumoasa, seamana cu o floare, cu multe probleme de sanatate si multe complexe, dar care uita instant de ele cand are prieteni. Asa a fost si cand l-a cunoscut pe el, un baiat aparent simplu, de statura ei, cu barba rara, specific varstei de crestere, cu haine semi-largi, avand un stil ciudat, greu de definit, cumva junky. Ochii lui sunt frumosi, un caprui spre verde misterios, sprancenele putin grosute si arcuite ii delimiteaza fruntea lata si impunatoare de respect. Buzele lui perfecte te fac sa plangi cand e alaturi de tine si nu te saruta.
La inceput nu il remarcase dar cand s-a indragostit nu a mai fost cale de intoarcere. A ajuns sa il iubeasca atat e mult incat ar fi facut orice pentru el. Si el parea ca ar fi facut la fel pentru ca si el a iubit-o, la inceput... Dar cand s-a plictisit nu a facut nimic, doar a tinut-o langa el sa ii fie lui bine. Ea ii facea pe plac, il alinta cum ii placea, il invata ce avea nevoie, il ajuta cu toate chestiile de zi cu zi.
Cand au inceput realatia, ea a descoperit ca e bolnava si el a fost alaturi de ea, o perioada, pana cand au uitat amandoi de controalele ce trebuiau facute periodic.
Viata mergea inainte si ei se preocupau doar de nimicurile zilnice din care ea incerca sa scoata mici bucurii, sa scoata o stralucire speciala din cotidian.
Intr-o noapte in care se iubeau, el a remarcat un alt semn al bolii dar nu s-a tinut de ea sa mearga sa verifice, iar cand isi aminteau, el o certa, dar doar atat, nu i-ar fi propus sa mearga impreuna, voia sa se duca singura sa faca investigatii, sa se faca odata bine, sa nu mai aibe langa el o bolnava. In clipele alea suferea, se simtea singura dar sanatatea era pe ultimul ei plan, tot ce conta era sa fie el aproape de ea, sa il vada multumit si fericit.
Semnalele tot veneau si nu voia sa vada, gasea o scuza posibila pentru toate lucrurile pe care le facea el, si daca nu, se lasa mintita asa usor incat se linistea repede. Orice ar fi zis el era bun, scuza sa fi fost, pentru ca el era totul pentru ea si nu voia sa se gandeasca la altceva, nu voia sa constientizeze ca nu o mai iubea...
Dar s-a intamplat ceva, ea a trebuit sa deschida ochii, sa sufere, sa primeasca deodata toate adevarurile pe care le ascunsese de ea. Caderea psihica a fost mai mult decat putea duce trupul ei fragil. El a plecat si ea a ramas in durere, singura, a nimanui. S-a inchis in camera, in sine, tot ce facea era robotizat, doar ca sa termine mai repede sa ajunga acasa, sa stea in pat si sa fumeze. Camera i s-a transforat intr-o ghena de gunoi. Din fata aceea care ii facea lui curatenie in casa, ii spala hainele, se spetea zi si noapte sa tina totul ordonat, armonios, a ajuns ... ca o gunoiera. Cauta prin mormanele de haine ceva care sa nu miroasa prea ingrozitor sa poata iesi dupa tigari, munca a neglijat-o complet si de fiecare data cand o sunau de la birou se astepta sa o cheme sa semneze demisia. Era daramata, iar durerile bolii o macinau fara ca ea sa riposteze...
Curand era Craciunul, deci timpul sa mearga acasa, sa isi faca sarbatorile in familie. Nu va mai fi singura acolo, va lasa in urma orasul unde trece zilnic pe langa apartamentul lui, pe langa cladirea unde lucreaza...gandul ca mergea acasa ii dadea un zambet pe fata. Si-a facut cu greu bagajele ca era slabita de atatea nopti nedormite, nu mai mancase ceva sanatos de saptamani intregi. Dar nu conta, mergea acasa, sa o imbratiseze mama, sa o sarute tatal ei parinteste pe frunte, sa o ia de la gara si sa povesteasca nimicuri pana in fata blocului...
Nu si-a luat bilet si de aia a plecat mai deveme spre gara, dar drumul era aglomerat, timpul trecea si ea nu mai reusea sa ajunga. A ajuns cu 10 minute inainte sa plece trenul. S-a rugat fara nici un folos sa fie lasata sa isi ia bilet mai repede, nimeni nu o lua in seama. Era incercanata, palida, hainele ii erau botite de la stat adunate pe pat, parul ii era ciufulit si nespalat, pe buze avea rani mici provocate de frig si de la tigarile care i se lipisera de atatea ori de ele.Cine sa isi faca mila de o fiinta in asemena hal? Le parea doar o vagabonta, cersetoare desimtita. O injurau si huiduiau. A reusit totusi sa isi ia bilet, fara loc, pentru un drum de 8 ore. Dar nu conta, mergea acasa, la ai ei.
Trenul deja fluierase de plecare si ea era la inceputul peronului...fugea, fugea, bagajul era prea greu, ea prea slabita, iar durerile ii cuprindeau tot trupul...ajunsese sa fuga la un metru de tren, care pornise si mergea inca incet, si fugea...i se parea ca alearga prin apa cu bagajul acela dupa ea, plangea si lacimile o faceau sa nu mai vada nimic, parul ii intra in gura, in ochi... ar fi strigat dar cine sa o auda? voia acasa... reuseste sa ajunga in dreptul ultimului vagon si incearca sa se urce...prinde o bara, bagajul atarna greu...mana ii aluneca si cade...bagajul ei e pe sine acum...trenul merge in continuare...ochii i-au ramas deschisi privind spre cer, cateva lacrimi ii se preling pe obraz...dar...ea e pe drum, pe alt drum acum, unul spre o alta fericire...
Se aud sirene...doctorii nu mai au ce sa faca...a scapat de durere, de chin, a urcat in trenul luminii...

Black heart...

E o duminica friguroasa de iarna, de pe geam pare linistit dar afara realitatea e cruda, taioasa. Chiar si azi ii suna telefonul inca de la 9 dimineata, vede ca nu cunoaste numarul si nu raspunde in speranta ca va adormi la loc. Azi e ziua ei de odihna, vrea doar sa stea in pat... La 9:30 suna acelasi numar. Isi drege vocea si rasunde respectuos, de parca ziua e in toi pentru ea. O tanti vorbareata vrea sa se intalneasca neaparat azi, in legatura cu "afacerea" aia de care se ocupa cateva zile, cat e un amic plecat din oras. Nu ar vrea dar simtul raspunderii fata de acel prieten o impinge sa accepte, "la ora 17:00 ne vedem acolo, dar daca intervine ceva, va rog sa ma sunati cu cel putin o ora inainte" zice ea dornica sa se intinda inapoi in asternutul calduros.

Ochii ii sunt impaienjeniti de somn, oboseala. Ziua a inceput si parca nu asa cum si-ar fi dorit. Nu a mai plans de mult, chiar de 2 luni si 2 zile, de cand a plecat din masina lui, trantind portiera din dreapta...

Orele trec repede, si ea savureaza fiecare clipa de liniste, constienta ca de maine incepe iar nebunia.
In mod normal face o ora pana la acel loc unde avea intalnire cu doamna clienta, dar, ca niciodata, ea e gata de la 3 jumatate. Mai fumeaza o tigara inainte sa isi ia cizmele lungi, facute parca special dupa gusturile ei. La jumatatea tigarii suna doamna clienta sa amane intalnirea. Bucuria si dezamagirea i se contopesc in capusor, dar domneste bucuria ca poate sta cu niste prieteni la gratarul planificat de mult in fata blocului. A mai ratat 2 gratare pana acum si promisese ca la asta nu lasa nimic sa intervina, mai ales ca de fiecare data pleca pentru ceva ce se amana sau nu iesea deloc ceea ce s-ar fi dorit. Dar si gratarul se amana cu vreo ora...

In ceva timp o cauti tu, scriitor nebun, sa ii zici ca nu va mai intalniti la acel loc stabilit pe fuga cu jumatate de ora inainte, ci in alta parte. E derutata, nu stie ce sa faca, unde sa ajunga. Pe harta orasului e o locatie, pe harta localului e alta. Va sms-uiti vreo jumatate de ora si ea tot in plop se simte. Se uita la cele 2 harti si nu intelege nimic. Pana la urma te suna si ii explici tu, scriitor grabit si agitat si, intr-un final se hotaraste sa plece.
Chiar cand ajunge la strada plecasera 2 tramvaie si un autobuz. Merge in statie, gandeste drumul, posibile trasee, legaturi. Pana la urma nu sunt asa multe de schimbat. Dupa 15 min de stat in refugiul singuratic, batut de vant si curentul creat de masini, vin 2 tramvaie. Il ia pe primul si inca se gandeste la urmatoarea legatura. Coboara unde trebuie si se duce sa astepte autobuzul. Vrea se uite la ceas si realizeaza ca nu e. Si-a uitat timpul acasa... :( Statia e goala, singuratica, blocuri triste si intunecate, nici un magazin in preajma, doar o lumina la 50 m departare. Se simte singura, masinile o claxoneaza de parca e una din fetitele care stau intr-o statie mult mai indepartata a aceluiasi autobuz, undeva pe langa universitate. Asteapta si aici vreo 10-15 minute. Clipele trec greu prin taiusul vantului. Vine autobuzul dar deja este suparata, marjele ei de timp s-au risipit asteptand masini. Spera sa ajung in timp util, dar din precautie, te anunta ca poate intarzia si iti cere mici detalii. Tu, om atat de simplu si atat de complicat, iti exprimi dezamagirea si ea e profund ranita. Nu ii plac jumatatile de masura si iti zice ca nu mai vine. E suparata dar inca mai spera ca te poate surprinde. Zambeste amar si merge inainte, daca tot i-a refuzat iar pe baietii cu gratarul, macar sa vada pentru ce. Curiozitatea ii creste si inima ii bate tot mai tare cu fiecare minut care trece. Vrea ata de mult sa ajunga la timp, incat isi imagineaza cum te surprinde cu un telefon. In ultima masina se aseaza pe partea pe care se presupune ca trebue sa vada localul. Nimic... :( drumul e cu muuuuuult mai scurt decat isi imaginase, din masina a 3a trebuia sa coboare dupa 3 statii din directia aia si ea nu si-a dat seama. A vazut o banca pe dreapta si se uita la ceas, fara 7... Cand si-a dat seama ca nu a vazut restaurantul si ca e deja la primul loc de intanire, cel stabilit cu tine prima data, si ca trebuie sa se intoarca ii venea sa planga de ciuda. Era fix - ora intalniri. Traverseaza si e plin in statie, iar vede cupluri care se saruta de zor, fara sa tina cont de vantul care le baga puful de la gluga pana sub nas. Clasicii singuratici cu castile pe urechi, care arunca priviri cu diverse conotatii nu o mai ating acum. Le raspunde cu priviri dureroase ca niste ace infipte in talpa. E dezamagita si tremura pana si telefonul in geanta de la dardaitul ei. Privirea i se incetoseaza, iar pierde timp petios in statie...asta o frutsreaza mai mult ca niciodata acum. Merge 2 statii cum ii spusese el dar de acolo intreaba si mai are "un kilometru si vreo 200 de metri" de mers pe jos. E si 10 si ea gaseste localul. E atat de frumos...prin geam se vad oamenii zambitori dinauntru.

E jenata de intarziere, de surpriza esuata, dar iti mai scrie un mesaj, in drumul spre statia cea mai apropiata. Acolo vede banca de la fara 7. Daca erai in fata ei atunci, te-ar fi mancat de oftica. Dar asta oricum nu era posibil, tu esti dezamagit, suparat, probabil nu ii vei mai vorbi niciodata...

Si se tot uita la banca de vis-a-vis si frustrarea o face sa planga. E prea inghetat sa isi aprinda o tigara dar reuseste pana la urma. Fumul se risipeste odata cu sinele ei. E o perfectionista si realizeaza ca totul a fost cu jumtate de masura. A vrut sa ajunga - a reusit dar doar atat, se va intoarce la gratar - pe la final, dar prinde totusi o oparte din el, intanirea cu clienta urma sa aibe loc - e amanata pe alta data. Pe langa astea cel mai tare o macina ca te-a dezamagit pe tine, un om pe care nu il stie. Ii place sa se joace cu parerea oamenilor despre ea si mereu a facut surprize frumoase, niciodata nu a dezamagit un "necunoscut". Acum de ce s-a intamplat asa?
In tot acest timp inca mai spera ca o sa raspunzi, ca o sa fii un nebun si o sa iesi sa o cauti, ca i-ai intuit joculetul si ca stii ca e acolo. La fix 12 minute dupa ce ai primit mesajul de la ea a sosit troleul. Cobora dintr-o masina si urca in alta, lucrurile mergeau atat de simplu si repede, de parca trebuia sa ajunga urgent acasa si soarta o ajuta. Dar ea nu voia asta, ar mai fi stat putin in statie sa te astepte.

Inca din statie se simtea miros de gratar dar in curte nu erau prietenii ei. Pana la urma reuniunea pentru festin a fost cu un prieten si amici de-ai lui, pe care ea i-a cunoscut atunci. Oamenii erau de treaba insa ea nu avea chef de nimic. S-a dus in camera ei, nici macar nu a gustat din mancare si s-a izolat singura intre cei 4 pereti sa se analizeze. Se simte goala pe dinauntru, neagra, fara valoare...si oare...va mai vorbi cu el...?