"foşti"...

De câteva zile am ajuns sa fiu de acod cu certurile şi despărţirile de toate felurile, între prieteni, iubiti, colegi.

Tocmai mi-am auzit colegii de la muncă întorcându-se de la nunta unui alt coleg. Pentru unii e doar coleg, pentru altii prieten. Ma gândeam acum că dacă aş fi avut bani, mergeam şi dacă aş avea principiile parinţilor mei, m-aş fi aşteptat ca peste X ani să să vină şi ei la nunta mea (sunt mândră că nu am concepţia asta, dar pe de altă parte înţeleg şi cum privesc părinţii totul).

Cu chestia asta s-a încheiat un mare capitol care îmi străbate creierii de ceva vreme, acela al relaţiilor cu oamenii pe care îi poţi încadra cu uşurinţă într-o frază care conţine "fost" sau "ex-" şi doar atât. Adică un fost coleg de liceu poate fi şi actual coleg de muncă, dar un fost profesor de la liceu nu prea mai are ocazia să îţi fie ceva după ce te muţi din localitate.

Problema mea majoră e cea legată de foştii iubiti. Mi se pare atât de aiurea că un om care în 2008:

1. plânge cu şi pentru tine,
2. îţi aduce flori,
3. te adoră în orice stare spirituală,
4. ti-e cel mai sincer si apropiat prieten,
5. e la un pas de a-ţi spune ca te iubeşte sau chiar are curajul să o facă,

după

• o despărţire amiabilă şi
• o prietenie frumoasă în lunile următoare

ajunge 2 ani mai târziu să te trateze dintr-o dată ca pe un duşman, chiar mai rău, ca pe un nimeni care deranjează. În astfel de situaţii eu cred că era mai uşor dacă mă certam iremediabil cu acea persoană şi apoi dorinţa de a evita era de ambele părţi şi întemeiată. O să scriu într-un post viitor şi motivele pe care le consider eu responsabile de situaţiile de genul celei de mai sus.

Situaţiile sunt multiple cu aceşti "foşti" şi aici nu mă refer doar la iubiţi. Oamenii sunt în continuă schimabre, societatea ne face să devenim fie mai oficiali, mai nepăsători, mai sălbatici sau mai implicaţi şi când ne revedem cu foşti, avem surprize. Le avem şi cu cei care ne sunt aproape în permanenţă, doar că remarcăm schimbările cand e prea târziu, cand deranjează prea tare.

Am cunoscut foarte mulţi oameni în perioada studenţiei şi mereu am fugit de situaţiile în care aş fi putut lua eu legătura cu cineva cunoscut într-o anumită tabără sau excursie, de teama situaţiei care s-ar crea cu acel "fost" ceva la o anumită activitate. Am creat totuşi şi prietenii, însă când am ieşit din contextul major în care ne cunoscusem, toate acele prietenii au rămas amintiri. Asta mă face să mă gândesc cu groază că de fiecare dată când voi schimba job-ul voi pierde şi câştiga niste prieteni temporari.

Relaţia cu aceşti oameni e foarte dificilă pentru că dacă e fost iubit, acum fiecare e în altă relaţie si partenerul unuia dintre cei 2 va reacţiona nepotrivit, dacă e fost coleg de muncă discuţiile se bazau pe muncă şi dacă ambii au plecat de la locul iniţial nu e prea mult de discutat, dacă e fost coleg de studii şansele ca personalitatea să fie total diferită sunt foarte mari şi subiectele de discuţie pot fi mari gafe. SItuaţiile sunt nenumărate.

Pe mine m-a frapat situaţia cu dragostea. Cred că nu se poate numi că ai iubit/ţinut la/apreciat pe cineva dacă poti să te porţi urât cu acea persoană la un moment dat. Chiar acum admir cum doarme iubitul meu şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că dacă unul dintre noi ar putea vreodată, în cazul cel mai rău, să fie dispreţuitor cu celălalt, asta ar însemna că acela nu l-a iubit niciodată cu adevărat pe cel dispreţuit. Urâtă metodă de a testa dragostea adevărată, dar cred ca e cea mai adevărată.

Momentan singura soluţie pe care o văd eu pentru evitarea siuaţiilor de genul celei în care ma aflu este cearta urmată de ignorare şi nepăsare. Cine se ceartă nu se suportă şi se evită. Contactul este aproape inexistent şi atunci când este nu aduce suferinţă. Dar asta e cea mai absurdă şi nepotrivită soluţie, cel puţin pentru mine, pentru că eu sunt construită şi mă formez continuu în aşa fel încât totul în jurul meu să fie pozitiv. Nu pot decât să sper că lumea va cobori cu picioarele pe pământ şi că vom învăţa să ne respectăm şi să ne apreciem reciproc indiferent de circumstanţe.

Barbatii...

Unii sunt buni, altii rai, unii frumosi, altii urati, unii sunt maleabili, altii nu se schimba niciodata.

Am un...coleg de munca (amic sau prieten nu stiu daca ii mai pot spune la modul in care se comporta) care m-a dezamagit.

Am fost atat de fericita cand am aflat ca s-a lasat de fumat, ca am zis la toata lumea pe care o cunosc, l-am laudat ca are vointa, ma bucuram ca a mai trecut unul in tabara noastra, a nefumatorilor. Chiar m-am suparat pe prietenul meu cand a zis "asteapta o luna si vorbim apoi". 2 zile am fost ciondaniti. Si pt ce m-am suparta eu pe cel care ma iubeste? Pana la urma a avut dreptate, respectivul n-a avut suficienta vointa sa se lase de cacaturile alea de tigari.

Punctul principal al supararii e ca am avut discutii peste discutii cu el ca se purta ca un cur cu oamenii cand avea el chef de caterinca, dar mai ales cand era nervos. S-a schimbat si asta a tinut mai mult ca tigarile, a fost ok cateva luni, dar apoi s-a dus pe apa sambetei tot progresul.

Nu inteleg cum poate fi cineva atat de incapatanat incat sa nu vada cand greseste, sau sa vada doar din cand in cand.

O parte din intrebarile retorice care ma macina: (Daca poate raspunde careva, astept)

• De ce e ok cand faci caterinca pe seama unui om, fac si altii in jurul tau tot pe seama respectivului ca na, i-ai starnit, dar cand altii, provocati sau nu de unul, fac glume nedeplasate la adresa ta, pt ca esti comic intr-o anumita ipostaza, trebuie sa te superi?
• De ce un coleg de munca trebuie sa ceara voie sa mute un surub dar altii cand fac treaba care implica gauriri de pereti, nu pot spune "ba, urmeaza sa fac si eu cutare lucru in urmatoarea jumatate de ora, va rog sa ma/sa nu ma ajutati"?
• De ce colegii nu pot asculta muzica tare daca sunt toti de acord si tu ti-ai putea pune casti pe urechi, dar tu poti lasa muzica pornita cand ai chef de ea, si mai si pleci din birou cateva ore?
• De ce trebuie sa inghiti toate cacaturile de glume de la toti colegii si cand iti vorbeste una din putinele colege din birou tre sa aduci aminte de "caldura cu dintii in gura"? Te face sa te simti mai macho sa iti spui "coaie" cu baietii, sa te trimiti cu ei in "pula" si cu o fata sa faci mentiuni ca ce de mai devreme sau sa o pui sa taca?
• Postedit: De ce nu iti poti respecta colegii nefumatori daca tu nu ai avut cohones sa te lasi?

Pacat, mare pacat ca nu stim sa ne purtam cu cei care nu ne-ar vrea niciodata raul, si mai mare pacat ca dupa o observatie doar ne controlam, ca nu ne si invatam pe termen lung...

Calitate in toate

Sunt sictirita rau. Mi-am comandat masa de masaj si a ajuns acum o ora. E frumoasa, arata profi, e albastra si cand o desfac si o intind, face poc. S-au smuls niste surubele din ea. Cu ajutorul unui prieten am bibilit-o pe toate partile si am tras concluzia ca oricat am incerca s-o reparam, e o piesa idioata care sta stramb si se blocheaza in asa fel incat se va rupe mereu. Made in Germany, dar e calibrata a la romanica. Radeau colegii ca ar trebui sa cunosc un tamplar sa ma ajute, dar parca mi-as dori sa fie functionala out of the box.

Eh, sarind peste aspectul banilor pe care trebuie sa ii mai dau pentru a o vedea complet functionala, sunt incantata de noua achizitie. La cat de mult cred eu in energii si lururi care tin de pozitivism, cred ca am gresit ca am desfacut pachetul la munca. Sunt prea multe energii distructive in spatiul asta.

Cred ca mai bine nu stia nimeni ca am comandat-o, ca mie mereu mi-a mers bine cand am facut lucruri de capul meu, fara aprobari si confirmari din exterior. Deci trebuie sa tin minte, cu cat mai mult tin pentru mine, cu atat mai bine imi va merge. Pana data viitoare, recomand metoda mea de relaxare din ultimele 5 zile:

O groaza de idei pierdute

In fiecare zi, daca sunt in miscare, am o idee sau un gand, mai mult sau mai putin idiot. Cand ajung la un calculator, si am timp sa stau sa scriu, puf! totul dispare! Cand ajung la calculator si nu pot scrie pt ca ma vede colega de birou, sau pentru ca am orice alta treaba importanta, ma macina acelasi gand pe care mi-l expun in minte mereu cu alte argumente si mereu sub o alta forma. Oare asta inseamna ca sunt nebuna? Am avut uneori ganduri care m-au napadit in mijloace de transport in comun, cand ii trimiteam mesaje baiatului meu, si mi-am dat seama ca scriu o intreaga poveste intr-un mms. Atunci mi-a venit ideea, imi trebuie un telefon cu tastatura qwerty care sa imi permita sa scriu aici cand sunt in miscare. Acum astept o ocazie buna sa imi iau unul, iar intre timp strang fondurile necesare.

Pana atunci, ma retrag in pat, cu o mare si ciudata durere de cap si cu o compresa pe ochiul umflat (scriu mai tarziu de ce) si cu ideile care se vor irosi si azi.