Nimeni pe drum

Ascultam melodia asta la player si deodata... Ma simteam singura si pustie si la primul refren m-am trezit. Unde naiba o fi fost compozitorul melodiei asteia de era singur? Am facut o revizie a tuturor momentelor de om pierut, deprimat, daramat am avut si in nici unul nu mi s-a intamplat sa merg singura pe strada, dimpotriva, mergeam cu ratb-ul, metroul sau pe jos, observam furnicarul de oameni si masini care se perindau in jurul meu, fiecare in drumul lui, cu gandurile si expresiile lui.
Poate ca nici nu ar fi fost asa bine sa fiu singura pe o strada oarecare prin micul paris ca doar nu e ca la mine acasa unde nu se ia nici naiba de tine.
Oricum...era frumos in starea aia, pacat ca m-a pus medolia pe gandit tampenii ipotetice ca asa ma trezeam direct in camera cand scoteam castile din urechi, asa cum se intampla cand sunt melancolica si nici nu simt drumul pe care merg ca un robotel.
Si cica nu e nimeni pe drum...nici la 2 noaptea nu e asa nimeni si liniste ca aud mereu cate un grup de baietasi care se perinda plini de smecherie pe sub geamul meu, cate un nene care mai polueaza mediul cu minunata lui dacie si alte fenomene...
Dar totusi...nu e nimeni pe dum...