Black heart...

E o duminica friguroasa de iarna, de pe geam pare linistit dar afara realitatea e cruda, taioasa. Chiar si azi ii suna telefonul inca de la 9 dimineata, vede ca nu cunoaste numarul si nu raspunde in speranta ca va adormi la loc. Azi e ziua ei de odihna, vrea doar sa stea in pat... La 9:30 suna acelasi numar. Isi drege vocea si rasunde respectuos, de parca ziua e in toi pentru ea. O tanti vorbareata vrea sa se intalneasca neaparat azi, in legatura cu "afacerea" aia de care se ocupa cateva zile, cat e un amic plecat din oras. Nu ar vrea dar simtul raspunderii fata de acel prieten o impinge sa accepte, "la ora 17:00 ne vedem acolo, dar daca intervine ceva, va rog sa ma sunati cu cel putin o ora inainte" zice ea dornica sa se intinda inapoi in asternutul calduros.

Ochii ii sunt impaienjeniti de somn, oboseala. Ziua a inceput si parca nu asa cum si-ar fi dorit. Nu a mai plans de mult, chiar de 2 luni si 2 zile, de cand a plecat din masina lui, trantind portiera din dreapta...

Orele trec repede, si ea savureaza fiecare clipa de liniste, constienta ca de maine incepe iar nebunia.
In mod normal face o ora pana la acel loc unde avea intalnire cu doamna clienta, dar, ca niciodata, ea e gata de la 3 jumatate. Mai fumeaza o tigara inainte sa isi ia cizmele lungi, facute parca special dupa gusturile ei. La jumatatea tigarii suna doamna clienta sa amane intalnirea. Bucuria si dezamagirea i se contopesc in capusor, dar domneste bucuria ca poate sta cu niste prieteni la gratarul planificat de mult in fata blocului. A mai ratat 2 gratare pana acum si promisese ca la asta nu lasa nimic sa intervina, mai ales ca de fiecare data pleca pentru ceva ce se amana sau nu iesea deloc ceea ce s-ar fi dorit. Dar si gratarul se amana cu vreo ora...

In ceva timp o cauti tu, scriitor nebun, sa ii zici ca nu va mai intalniti la acel loc stabilit pe fuga cu jumatate de ora inainte, ci in alta parte. E derutata, nu stie ce sa faca, unde sa ajunga. Pe harta orasului e o locatie, pe harta localului e alta. Va sms-uiti vreo jumatate de ora si ea tot in plop se simte. Se uita la cele 2 harti si nu intelege nimic. Pana la urma te suna si ii explici tu, scriitor grabit si agitat si, intr-un final se hotaraste sa plece.
Chiar cand ajunge la strada plecasera 2 tramvaie si un autobuz. Merge in statie, gandeste drumul, posibile trasee, legaturi. Pana la urma nu sunt asa multe de schimbat. Dupa 15 min de stat in refugiul singuratic, batut de vant si curentul creat de masini, vin 2 tramvaie. Il ia pe primul si inca se gandeste la urmatoarea legatura. Coboara unde trebuie si se duce sa astepte autobuzul. Vrea se uite la ceas si realizeaza ca nu e. Si-a uitat timpul acasa... :( Statia e goala, singuratica, blocuri triste si intunecate, nici un magazin in preajma, doar o lumina la 50 m departare. Se simte singura, masinile o claxoneaza de parca e una din fetitele care stau intr-o statie mult mai indepartata a aceluiasi autobuz, undeva pe langa universitate. Asteapta si aici vreo 10-15 minute. Clipele trec greu prin taiusul vantului. Vine autobuzul dar deja este suparata, marjele ei de timp s-au risipit asteptand masini. Spera sa ajung in timp util, dar din precautie, te anunta ca poate intarzia si iti cere mici detalii. Tu, om atat de simplu si atat de complicat, iti exprimi dezamagirea si ea e profund ranita. Nu ii plac jumatatile de masura si iti zice ca nu mai vine. E suparata dar inca mai spera ca te poate surprinde. Zambeste amar si merge inainte, daca tot i-a refuzat iar pe baietii cu gratarul, macar sa vada pentru ce. Curiozitatea ii creste si inima ii bate tot mai tare cu fiecare minut care trece. Vrea ata de mult sa ajunga la timp, incat isi imagineaza cum te surprinde cu un telefon. In ultima masina se aseaza pe partea pe care se presupune ca trebue sa vada localul. Nimic... :( drumul e cu muuuuuult mai scurt decat isi imaginase, din masina a 3a trebuia sa coboare dupa 3 statii din directia aia si ea nu si-a dat seama. A vazut o banca pe dreapta si se uita la ceas, fara 7... Cand si-a dat seama ca nu a vazut restaurantul si ca e deja la primul loc de intanire, cel stabilit cu tine prima data, si ca trebuie sa se intoarca ii venea sa planga de ciuda. Era fix - ora intalniri. Traverseaza si e plin in statie, iar vede cupluri care se saruta de zor, fara sa tina cont de vantul care le baga puful de la gluga pana sub nas. Clasicii singuratici cu castile pe urechi, care arunca priviri cu diverse conotatii nu o mai ating acum. Le raspunde cu priviri dureroase ca niste ace infipte in talpa. E dezamagita si tremura pana si telefonul in geanta de la dardaitul ei. Privirea i se incetoseaza, iar pierde timp petios in statie...asta o frutsreaza mai mult ca niciodata acum. Merge 2 statii cum ii spusese el dar de acolo intreaba si mai are "un kilometru si vreo 200 de metri" de mers pe jos. E si 10 si ea gaseste localul. E atat de frumos...prin geam se vad oamenii zambitori dinauntru.

E jenata de intarziere, de surpriza esuata, dar iti mai scrie un mesaj, in drumul spre statia cea mai apropiata. Acolo vede banca de la fara 7. Daca erai in fata ei atunci, te-ar fi mancat de oftica. Dar asta oricum nu era posibil, tu esti dezamagit, suparat, probabil nu ii vei mai vorbi niciodata...

Si se tot uita la banca de vis-a-vis si frustrarea o face sa planga. E prea inghetat sa isi aprinda o tigara dar reuseste pana la urma. Fumul se risipeste odata cu sinele ei. E o perfectionista si realizeaza ca totul a fost cu jumtate de masura. A vrut sa ajunga - a reusit dar doar atat, se va intoarce la gratar - pe la final, dar prinde totusi o oparte din el, intanirea cu clienta urma sa aibe loc - e amanata pe alta data. Pe langa astea cel mai tare o macina ca te-a dezamagit pe tine, un om pe care nu il stie. Ii place sa se joace cu parerea oamenilor despre ea si mereu a facut surprize frumoase, niciodata nu a dezamagit un "necunoscut". Acum de ce s-a intamplat asa?
In tot acest timp inca mai spera ca o sa raspunzi, ca o sa fii un nebun si o sa iesi sa o cauti, ca i-ai intuit joculetul si ca stii ca e acolo. La fix 12 minute dupa ce ai primit mesajul de la ea a sosit troleul. Cobora dintr-o masina si urca in alta, lucrurile mergeau atat de simplu si repede, de parca trebuia sa ajunga urgent acasa si soarta o ajuta. Dar ea nu voia asta, ar mai fi stat putin in statie sa te astepte.

Inca din statie se simtea miros de gratar dar in curte nu erau prietenii ei. Pana la urma reuniunea pentru festin a fost cu un prieten si amici de-ai lui, pe care ea i-a cunoscut atunci. Oamenii erau de treaba insa ea nu avea chef de nimic. S-a dus in camera ei, nici macar nu a gustat din mancare si s-a izolat singura intre cei 4 pereti sa se analizeze. Se simte goala pe dinauntru, neagra, fara valoare...si oare...va mai vorbi cu el...?