Proiectele "vietii"

O prietena are o vorba cand ceva o enerveaza, cand i se cere un lucru si nu are timp sau chef acel ceva devine "al vietii". Asa am ajuns si eu sa ma plang de "proiectele vietii".
Totul e legat de scoala si viata in prag de licenta, evident pt ca asta traiesc momentan si asta ma doare acum. Oare la ce s-au gandit minunatii profesori doctori universitari de la fiecare catedra de invatamant cand au bagat in programa partea practica pe ultima suta de metri, in ultimul an, ultimul semestru? Din 8 materii la 5 am proiecte in care trebuie sa analizez diverse porcarii pe datele financiare ale unei firme, date din ultimii 2-3 ani. Ce mama naibii? Ei nu relizeaza ca cer si prezenta(aici nu ma plang ca nu m-am surmenat) si teme si proiecte exact cand noi avem nevoie de timp si energie sa facem kktu ala de licenta? Poate nu sunt toti ofuscati ca si persoana mea insa, dupa mine, peste 50% din oamenii de la fiecare facultate abia asteapta sa o termine sa se poata apuca de ceva ce le place cu adevarat, daca nu au inceput asta deja printr-un job intr-un loc potrivit lor. Ce e in capul vostru domnilor profesori???

De aproape 2 ani sunt voluntar si am intalnit o idee de proiect de vreun an si totusi nu ne-am gasit timpul si resursele sa il implementam. Ce frumos ar fi sa reusim sa instruim liceenii din timp, sa stie in ce se baga, sa fie doar unul din 1000 nemultumit de profesia aleasa... Dar ce naiba zic eu, ca de cateva luni nu mai am timp nici de voluntariat si asta doare. Imi place mult ceea ce faceam, chiar de nu am avut vreodata un castig financiar din asta. Si nu e vb nici de prietenii care ti-i faci ca m-am lamurit si cu ei(eh, doar o parte), e doar un ceva... Voluntarii sunt din ce in ce mai rari, pe cale de disparitie din cauza lumii asteia care nu vede decat expansiune si bani. Zice bine Chirila "Sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate"
Revenind la proiecte, starea generala e de saturatie si dezgust. Acum lucrez la un plan de lectie pe care il fac cu manualul langa mine pt ca in toti anii astia am fost atat de "solicitata" sa lucrez pe asa ceva incat stiu sa fac totul "perfect". Sa nu mai zic de cerintele lor de a face si un megaproiect(minilicenta) ca sa termin modulul. Cine m-o fi pus sa ma bag in asta? Normal ca eu, cu mintea mea de copil care voia sa invete de toate. Multumesc invatamantului universitar romanesc ca imi da ocazia sa pierd nopti, sa imi rod unghii, sa imi stresez creierul, stomacul si alte organe cu actiuni gandite "logic" pentru masa studenteasca. Nu zic ca as fi vrut sa trec prin universitate ca prin apa dar totusi, de ce nu au cerut toate "proiectele vietii" pe parcursul anilor 1 si 2, in loc de banalele referate?
Nu am resurse, nu am spor, energie, dorinta. Am ajuns am proape de mal si parca nu vreau sa mai innot sa ajng la malul asta spre care ma indrept de 3 ani...
Dar asta e doar o iluzie innecata in mult suc de fructe si fum de tigara. Noaptea se va termina, dimineata va veni, dupa dus ma duc la job, dau proiectul, ma duc la ore si va fi o zi minunata.
Tu, cititor care nu existi, zi sincer, nu-i asa ca ma invidiezi? :))