Degeaba

Incep aceste randuri fara sa am ceva in cap. E gol, ca si mine de altfel. Tocmai ii spuneam f potrivit unei prietene ca sunt pe o carare intunecata si am nevoie de lumina si ea a zis ca am ramas fara baterii. DA, am ramas FĂRĂ. Fara tot, cap, rost in viata, lumina, liniste, sanatate, frumusete, dragoste. E totul gol. Sunt pe marginea unei prapastii, loc clasic unde ajung multi idioti ca mine, doar ca ei de teama si disperare fac un pas. Ei bine, eu nu, nu-s chiar asa slaba, deocamdata.

Dar vreau, VREAU asa tare sa fie totul bine din nou...inteleg ca am gresit si meritam multe din cate mi s-au intamplat, dar dc anul asta, acum cand voiam sa fac o cariera in ceva ce imi placea, dc acum cand trebuia sa termin facultatea, dc acum cand sunt in floarea varstei si descopar cat de frumoasa e si iubirea varstei asteia? De ce???

De aia, acum tre sa inghit si sa imi fac lumina, sa ma trezesc, sa ma pun pe picioare, sa ma ambitionez, sa fiu om, sa fiu fata, prietena, amica, iubita, studenta, angajata cu potential, copil, voluntar...

Viata ne rezerva multe, asa ca zilnic ar trebui sa ne antrenam pt ea, cea de maine.