Prieteni...

Sunt stupefiata de o chestie intamplata azi. Chiar nu mai inteleg rasa umana! Prostia e oare un virus? Altfel nu inteleg cum e asa raspandita...


Problema mea pleaca de la voluntariat, un mediu in care intri relativ usor si te mentii prin propria vointa, ajutat sau nu de cei care te-au recrutat. Inca din primul an am avut experienta unei recrutari premature a catorva oameni pe care i-am apeciat pentru efectul intarziat, scuzand in mintea mea ca au mai multa vointa decat altii care au fost acceptati si au renuntat usor. Am incercat sa invat acel om (ca unul era pe "bucatica" mea) diverse din experientele mele, sa il invat sa invete eficient insa mi-am cam luat-o in bot. Acolo am identificat prostia de influenta adica omul ala care e prost doar penru ca asimileaza foarte repede parerea altora, fara a-si creea una proprie.
A trecut anul, alta recrutare, dar am dat gres aproape de fiecare data cand mi-am ales oameni pentru anumite task-uri, oameni de care m-am apropiat ca prietena. Ce-i drept am ales oameni care sa semene cat mai mult cu mine dar se pare ca nu toti sunt asa cum suntem noi, nu toti invata repede, nu toti asculta, nu toti se calesc dupa ce dau cu nasul o data...
Aceste rateuri nu au fost decat cu 2 persoane pe care le-am intuit oarecum bine, le-am modelat, dar am observat prost evolutia pana la capat. Aici vine iar partea cu timpul, daca as fi avut timpul necesar in perioada potrivita poate acum scriam doar de un esec, si zic doar unul pentru ca ultima dezamagire e provocata de prostia de invidie. De fapt nu stiu cum sa descriu acea prostie, ca e o combinatie intre om viclean, rasfatat, putin scos in lume (logic, ca actioneaza prost si repede de il indepartezi repede). Persoana in care am bagat multa incredere si careia i-am da un proiect aparent mic, dar cu potential enorm, m-a dat peste cap. A abandonat deodata si ulterior am aflat si realizat ca e genul de om caruia ii intinzi o mana, ia un deget sa para modesta, dar pe la spate se aliaza cu capul sa iti ia mainile amandoua.
Acum inteleg cainii, le inteleg fericirea celor care stau pe strada, ei se bat intre ei, au un simt care ii face sa isi dea seama de bunatatea oamenilor din jur, mananca din gunoi liberi, nu se duc la scoala sau servici. Cainii sunt fericiti si ce-i face rai, urati, brutali, suparati sunt tot oamenii, noi, rasa superioara...
Sunt satula de asemenea oameni dar totodata abia astept sa-l intalnesc pe urmatorul care imi apare in viata sa vad ce mai invat din experianta, sunt trista dar totusi fericita ca raul facut a fost prematur si poate pe viitor invat sa il previn mai din timp, si sunt dornica sa cunosc oameni adevarati. Intradevar, prietenii nu ti-i alegi, se filtreaza singuri.
Intre timp, melodia este pentru actualii prieteni, aia putini dar pe bune.