luni, 31 mai 2010

Calitate in toate

Sunt sictirita rau. Mi-am comandat masa de masaj si a ajuns acum o ora. E frumoasa, arata profi, e albastra si cand o desfac si o intind, face poc. S-au smuls niste surubele din ea. Cu ajutorul unui prieten am bibilit-o pe toate partile si am tras concluzia ca oricat am incerca s-o reparam, e o piesa idioata care sta stramb si se blocheaza in asa fel incat se va rupe mereu. Made in Germany, dar e calibrata a la romanica. Radeau colegii ca ar trebui sa cunosc un tamplar sa ma ajute, dar parca mi-as dori sa fie functionala out of the box.
Eh, sarind peste aspectul banilor pe care trebuie sa ii mai dau pentru a o vedea complet functionala, sunt incantata de noua achizitie. La cat de mult cred eu in energii si lururi care tin de pozitivism, cred ca am gresit ca am desfacut pachetul la munca. Sunt prea multe energii distructive in spatiul asta.
Cred ca mai bine nu stia nimeni ca am comandat-o, ca mie mereu mi-a mers bine cand am facut lucruri de capul meu, fara aprobari si confirmari din exterior. Deci trebuie sa tin minte, cu cat mai mult tin pentru mine, cu atat mai bine imi va merge. Pana data viitoare, recomand metoda mea de relaxare din ultimele 5 zile:

luni, 3 mai 2010

O groaza de idei pierdute

In fiecare zi, daca sunt in miscare, am o idee sau un gand, mai mult sau mai putin idiot. Cand ajung la un calculator, si am timp sa stau sa scriu, puf! totul dispare! Cand ajung la calculator si nu pot scrie pt ca ma vede colega de birou, sau pentru ca am orice alta treaba importanta, ma macina acelasi gand pe care mi-l expun in minte mereu cu alte argumente si mereu sub o alta forma. Oare asta inseamna ca sunt nebuna? Am avut uneori ganduri care m-au napadit in mijloace de transport in comun, cand ii trimiteam mesaje baiatului meu, si mi-am dat seama ca scriu o intreaga poveste intr-un mms. Atunci mi-a venit ideea, imi trebuie un telefon cu tastatura qwerty care sa imi permita sa scriu aici cand sunt in miscare. Acum astept o ocazie buna sa imi iau unul, iar intre timp strang fondurile necesare.
Pana atunci, ma retrag in pat, cu o mare si ciudata durere de cap si cu o compresa pe ochiul umflat (scriu mai tarziu de ce) si cu ideile care se vor irosi si azi.