Dezvaluiri

Era o zi insorita. Iar si-a uitat ochelarii acasa si o dor ochii de la lumina puternica. In statie la tramvai e multa lume, dar pentru ea nu e nimeni, e singura cu muzica ei si cu gandurile ei. O adiere de vant ii plimba parul pe fata, exact ca atunci cand era cu el in masina si i-a povestit atatea lucruri mult asteptate. A trecut atat de mult timp pana a puut sa ii confirme toate banuielile incat a parut o vesnicie. Vorbele lui i-au usurat sufeltul, desi acele conefsiuni ii rupeau sufeltul pentru ca isi dadea seama cat de mica si insignifianta a facut-o timpul si daruirea totala lui.
Vine tramvaiul si intr-o sclipire de moment urca pe ultima usa, ca de obicei. Gandurile o fura inainte sa isi gaseasca un loc si aproape cade la plecare. E fericita ca a reusit sa vorbeasca cu el asa cum si-a dorit de mult, ca intre prieteni vechi, desi l-a simtit inca retinut la multe lucruri.
Pana sa se dezmeticeasca a ajuns la destinatie. Vantul ii sufla in fata, parul ii mangaie gatul lung, ii mangaie zambetul de pe buze si ii da un suflu nou. Azi e alta zi noua, un alt inceput pentru ca acum simte ca i se va implini curand dorinta pusa cu jumatate de an in urma. De azi, datorita celui care i-a adus cele mai multe bucurii si suferinte, se intalneste cu fericirea.
Sinceritatea e de aur, i-a redat un prieten si i-a redat viata pe care si-o dorea, acum spera doar sa o ajute in continuare si sa intalneasca oameni care sa o inteleaga si sa o aprecieze asa cum e, spunand lucrurile pe fata.