duminică, 17 octombrie 2010

"foşti"...

De câteva zile am ajuns sa fiu de acod cu certurile şi despărţirile de toate felurile, între prieteni, iubiti, colegi.
Tocmai mi-am auzit colegii de la muncă întorcându-se de la nunta unui alt coleg. Pentru unii e doar coleg, pentru altii prieten. Ma gândeam acum că dacă aş fi avut bani, mergeam şi dacă aş avea principiile parinţilor mei, m-aş fi aşteptat ca peste X ani să să vină şi ei la nunta mea (sunt mândră că nu am concepţia asta, dar pe de altă parte înţeleg şi cum privesc părinţii totul).
Cu chestia asta s-a încheiat un mare capitol care îmi străbate creierii de ceva vreme, acela al relaţiilor cu oamenii pe care îi poţi încadra cu uşurinţă într-o frază care conţine "fost" sau "ex-" şi doar atât. Adică un fost coleg de liceu poate fi şi actual coleg de muncă, dar un fost profesor de la liceu nu prea mai are ocazia să îţi fie ceva după ce te muţi din localitate.
Problema mea majoră e cea legată de foştii iubiti. Mi se pare atât de aiurea că un om care în 2008:
  1. plânge cu şi pentru tine,
  2. îţi aduce flori,
  3. te adoră în orice stare spirituală,
  4. ti-e cel mai sincer si apropiat prieten,
  5. e la un pas de a-ţi spune ca te iubeşte sau chiar are curajul să o facă,
după
  • o despărţire amiabilă şi
  • o prietenie frumoasă în lunile următoare
ajunge 2 ani mai târziu să te trateze dintr-o dată ca pe un duşman, chiar mai rău, ca pe un nimeni care deranjează. În astfel de situaţii eu cred că era mai uşor dacă mă certam iremediabil cu acea persoană şi apoi dorinţa de a evita era de ambele părţi şi întemeiată. O să scriu într-un post viitor şi motivele pe care le consider eu responsabile de situaţiile de genul celei de mai sus.
Situaţiile sunt multiple cu aceşti "foşti" şi aici nu mă refer doar la iubiţi. Oamenii sunt în continuă schimabre, societatea ne face să devenim fie mai oficiali, mai nepăsători, mai sălbatici sau mai implicaţi şi când ne revedem cu foşti, avem surprize. Le avem şi cu cei care ne sunt aproape în permanenţă, doar că remarcăm schimbările cand e prea târziu, cand deranjează prea tare.
Am cunoscut foarte mulţi oameni în perioada studenţiei şi mereu am fugit de situaţiile în care aş fi putut lua eu legătura cu cineva cunoscut într-o anumită tabără sau excursie, de teama situaţiei care s-ar crea cu acel "fost" ceva la o anumită activitate. Am creat totuşi şi prietenii, însă când am ieşit din contextul major în care ne cunoscusem, toate acele prietenii au rămas amintiri. Asta mă face să mă gândesc cu groază că de fiecare dată când voi schimba job-ul voi pierde şi câştiga niste prieteni temporari.
Relaţia cu aceşti oameni e foarte dificilă pentru că dacă e fost iubit, acum fiecare e în altă relaţie si partenerul unuia dintre cei 2 va reacţiona nepotrivit, dacă e fost coleg de muncă discuţiile se bazau pe muncă şi dacă ambii au plecat de la locul iniţial nu e prea mult de discutat, dacă e fost coleg de studii şansele ca personalitatea să fie total diferită sunt foarte mari şi subiectele de discuţie pot fi mari gafe. SItuaţiile sunt nenumărate.
Pe mine m-a frapat situaţia cu dragostea. Cred că nu se poate numi că ai iubit/ţinut la/apreciat pe cineva dacă poti să te porţi urât cu acea persoană la un moment dat. Chiar acum admir cum doarme iubitul meu şi nu pot să nu mă gândesc la faptul că dacă unul dintre noi ar putea vreodată, în cazul cel mai rău, să fie dispreţuitor cu celălalt, asta ar însemna că acela nu l-a iubit niciodată cu adevărat pe cel dispreţuit. Urâtă metodă de a testa dragostea adevărată, dar cred ca e cea mai adevărată.
Momentan singura soluţie pe care o văd eu pentru evitarea siuaţiilor de genul celei în care ma aflu este cearta urmată de ignorare şi nepăsare. Cine se ceartă nu se suportă şi se evită. Contactul este aproape inexistent şi atunci când este nu aduce suferinţă. Dar asta e cea mai absurdă şi nepotrivită soluţie, cel puţin pentru mine, pentru că eu sunt construită şi mă formez continuu în aşa fel încât totul în jurul meu să fie pozitiv. Nu pot decât să sper că lumea va cobori cu picioarele pe pământ şi că vom învăţa să ne respectăm şi să ne apreciem reciproc indiferent de circumstanţe.

2 comentarii:

radiowhisper.com spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
emi spunea...

Buna. Am gasit blogul tau intamplator pe net si m-a incantat f mult modul tau de gandire, de fapt mai mult m-a bucurat ca exista si oameni care gandesc ca mine:). Ma refer indeosebi la subiectul "fosti". Cred ca esti o fata foarte profunda si deosebita, te admir! Dak vrei putem comunica pe mess. Emiciuraru este id ul meu. iti urez toate bune!!!